sâmbătă, 25 decembrie 2010

Omul Craciunului de George Cosbuc


Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu -
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.
Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Si plange-atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier.
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara-ncet de-a lungul padurilor de brad
Si canta-ncet; si mere si flori din san le cad.

Iar florile s-anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimise dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum a gasit-o, cu flori si jucarii.

Departe intr-un staul e-n fasa-acum Isus,
Si ingerii, o, cate si cate I-au adus!
Dar El e bun si-mparte la toti cati Il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: Doamne-ti multumesc!.

Un comentariu:

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!