sâmbătă, 18 decembrie 2010

Bradul...

Bradulet, bradut , dragut
Ninge peste tine
Haide vino in casa mea
Unde-i cald si bine.
Pom de anul nou te fac
O, ce bucurie
Cu beteala am sa te imbrac
Si stelute o mie.

A venit si vremea impodobirii bradului... Nu mi-au placut niciodata brazii artificiali insa anul acesta am luat unul micut pentru camera fetitelor mele... desi cred ca motivul pentru care mi-a facut cu ochiul acest bradut au fost globurile pe care le are... Astept cu nerabdare insa momentul venirii in casa a bradului adevarat - acela care aduce bucuria ... Imi plac brazi mari cu o coroana frumoasa pe care o poti impodobi... Imi aduce aminte de copilarie- era o bucurie sa impodobim bradul chiar daca nu ne puteam bucura foarte mult de el pentru ca era asezat in hol...si acolo era rece :( . Dar momentul impodobirii intotdeauna era unul magic, era deosebit si ma bucuram ca nu se intampla ca la alti copiii sa vina mosul si cu bradul si cu cadourile... Nu cred ca as putea intelege de ce sa aduca mosul si bradul- de ce sa privam copiii de la aceasta placere deosebita, de la acest moment magic de a pune globurile in brad? Nu stiu daca si azi mai sunt case in care mosul aduce si bradul insa sper ca nu ... Bucuria aceasta nu poate fi exprimata in cuvinte, e minunat sa poti privi bradul si sa te bucuri de el nu doar in zilele de Craciun.
Era frumos... cred ca am avut o copilarie frumoasa (atat cat s-a putut), impodobeam bradul in ajun si-n casa mirosea a prajituri, colindatori se-auzeau pe la fereastra... Mergeam si eu la colindat - cu "buna dimineata la Mos Ajun", si imi doream sa cresc mare sa pot merge si seara la colindat... insa pe masura ce am crescut din pacate s-a pierdut dorinta de a merge la colindat, poate si pentru ca toti cei cu care mergeam, s-au imprastiat pe la scoli prin alte orase, si de una singura nu mi-a suras... Am mai mers cu surioara mea o perioada, dar nici ei nu ii suradea sa mearga poate pentru ca nu era cu copiii de varsta ei... Ma intreb acum daca fetitele mele vor merge sa colinde... sper din tot sufletul ca da... este un obicei frumos si-ar fi pacat ca sa se piarda.
Eram intr-o iarna la bunicii mei in satul Poiana din judetul Bacau... si imi aduc aminte cum colindau acolo chiar si oameni mari, la momentul respectiv m-am speriat cand am vazut curtea plina de ursi, nestiind ca de fapt erau doar niste costume, dar intotdeauna imi aduc aminte cu mare placere de tot ce e legat de bunici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!