sâmbătă, 18 iulie 2009

COPILE DRAG...

Copile drag, de ziua ta,
Când lumea-ntreagă vine
Să-ţi strige “La mulţi ani! Ura!”
E nana lângă tine
Şi îţi şopteşte-ncetişor
Ca numai tu să ştii:
“În viaţă nu-i totul uşor
De nu înveţi să fii
Cinstit şi drept,
Bun şi-nţelept,
Cuminte, ascultător
Şi vei vedea cum vei avea
În toate, tu, mult spor…
Voi încheia aici, frumos,
Dorindu-ţi sănătate,
Să-ţi fie “şoapta” de folos
În viaţă, mai departe.

CEA MAI DULCE

- Mami, cine sunt eu?

- Tu, draga mea fetiţă,
eşti o fărâmă de iconiţă
un îngeraş fără vină
agăţat de un nimbul unui sfânt
scăldat în lumină

Tu eşti o guriţă de aur,
o mică făcătoare de minunăţii
în lumea părinţilor
supăraţi - sau nu - pe copii

Tu eşti prima nota muzicală
pe care inima mamei tale
a învăţat-o la şcoală

Eşti un zâmbet
cu mustăcioară de ciocolată,
fără îndoială,
cea mai dulce fiinţă
care i-a ieşit tatei în cale
vreodată

La multi ani Alexia-Andreea

Sa cresti mare si cuminte,
Multi ani de-acu-nainte
S-ai parte de fericire
Sanatate si iubire,
De tot ce-i mai bun pe lume
La Multi Ani!

La multi ani! In aceasta zi minunata in care inca nu cunosti cuvintele si viata noi iti dorim sa ai parte doar de fericire, impliniri si tot ce e mai bun in viata. Acum cand ai adaugat al doilea trandafir la buchetul vietii tale... noi Noemy, Cosmyna si Marius iti spunem :
"LA MULTI ANI!"

sâmbătă, 4 iulie 2009

....ganduri.. intrebari

Nu mai stiu ce simt.. nu mai stiu cum ma simt.. totul a intrat in inertie... sunt doar un robot ... care tace ... cred ca sunt doar o fantoma.. care din cand in cand interactioneaza cu oameni si ... nu se stie pentru ce exist... sa incurc lumea sau sa fac umbra degeaba pamantului? Poate amandoua....
E atat de fragila iubirea.. si sunt atat de putini cei care stiu sa aibe grija de ea...e o linie atat de subtire de la a iubi - la a... nu stiu exact care e cuvantul care ar putea descrie ce simt- nu e ura... dar nici iubire nu mai e....
am iubit cu atata forta si cu atata pasiune ca mi-as fi dat si viata pentru iubirea mea... dar incet in timp cand simti ca nu esti pretuit se pierde... da cred ca asta s-a intamplat de fapt... s-a pierdut undeva in spatiu si timp... credeam ca iubirea rezolva si invinge totul dar e doar un mit... nu rezolvi nimic cu iubire... cred ca cei care sunt pasivi si indiferenti cu partenerii castiga mai mult... sunt iubiti mai mult...
Am cunoscut candava o femeie care se plangea de sot.. si nu pentru ca acesta s-ar fi purtat urat cu ea, sau asa cum m-as astepta ar fi avut ceva sa ii reproseze acestuia ... singura lui greseala era ca o iubea si o dorea inca dupa 11 ani de casnicie... inca ii ducea bomboane, flori... cine romantice... ei nu-i placea ... asa ca si-a gasit iubirea in alta parte... si dupa ce sotul a aflat a iertat si au continuat inainte.. dar ea si cu celalalt... si ma intreb acum... de ce cei care isi doresc nu au si cei care au vor altceva? De ce cei care au langa ei un om deosebit care merita iubit nu il pretuiesc?
De ce atata suferinta? de ce exista oameni care au si oameni care nu au nici ce manca? de ce nu exista egalitate? Cica ar fi egalitate intre sexe... unde? cand? ca pot munci si femeile cot la cot ca si barbati?? asta inseamna egalitate?? ei nu nasc.. nu aduc pe lume.. nu stiu cei sa te doara cand omuletul caruiai i-ai dat viata plange... nu zic ca nu au mila... dar nu simt (probabil mai sunt si exceptii) cum ti se rupe inima in doua cand pruncul tau sufera.. deci unde e egalitatea aia???
De ce nu poate fi doar fericire si poieni inverzite?
De ce? de ce? de ce?

vineri, 3 iulie 2009

....

Ce simte un om atunci cand nu mai are nimic de pierdut??? Ce simt eu acum??? Poate ca sunt mult prea pesimista... dar mi-am pierdut pana si ultimul gram de respect fata de mine... da... atunci cand renunti la tot ce crezi tu despre viata si devi ceea ce ai urat din totdeauna inseamna ca ti-ai pierdut si ultimul gram de respect... Nu stiu daca voi mai fi vreodata ceea ce am fost... Nu stiu nici daca voi mai putea vreodata sa ma privesc cu adevarat in ochii... Astazi am renuntat la mine... am renuntat la felul meu de-a fi si la tot ce eram eu...
Inca ma dor ranile vechi ... inca sufar in tacere... as fi vrut sa traiasca bebele meu... as fi vrut sa il pot strange la piept... nu am idee de ce am revenit sa scriu despre asta... poate pentru ca e tot o pierdere pe care sufletul meu o simte... Astazi am vrut sa spun adio la viata in doi... dar n-am avut puterea sa fac asta... Nu am putut simteam cum mi se sfasie inima pur si simplu, cum ma sufoc si nu mai pot sa fac nici un pas... asa ca am ramas... si ca sa fie totul minunat am renuntat la mine...
Candva spuneam ca nu as face lucrul acesta nici daca as avea copiii, si uite astazi cand sunt mama il fac... de ce? pentru ca ea printesa mea e totul ... si merita orice sacrificiu... am pierdut un copil poate din cauza prostiei mele... de fapt sunt sigura ca din cauza mea am pierdut ... o simt...
Nu vreau sa mai simt atata durere... nu mai vreau ............

Viata mea

Sunt trista sisufletul meu plange... motivul nu mai conteaza.... si acum nu mai conteaza nimic... Asa sunt eu vreau totul sau nimic... de ce? nu am idee dar cert este ca atunci cand te lovesti de indiferenta doare...sau cel putin pe mine ma doare... as vrea ca lumea sa fie alta... as vrea ca eu sa fiu indiferenta.. de ce nu pot oare? De ce nu pot fi si eu ca restul? de ce nu pot sa trec nepasatoare pe langa tot ce se intampla?
Are cineva idee cum as putea deveni o astfel de persoana???ca eu nu mai stiu... cum sa fiu ca sa fie bine....ma simt asa de neputincioasa si de pierduta... simt ca viata mea nu mai e a mea.... simt ca trece efectiv pe langa mine si eu nu reusesc sa o opresc o secunda sa intu si eu in ea. E ca atunci cand esti aproape de statie si trece autobuzul pe langa tine si tu nu ai ajuns sa urci in el... si tot trece si tu tot pe jos... desi sti ca trebuie sa ajungi la capat si e cale lunga...
Aseara mi-am dorit ca aceasta cale lunga sa nu mai existe sa ajung dintr-o data la capat.... de ce as vrea asa ceva cand am cel mai puternic motiv de a merge inainte : fiica mea. Ar fi o pedeapsa pe care nu o merita... o pedeapsa pentru care nu a gresit cu nimic...si imi iubesc fiica mai mult decat viata mea..

joi, 2 iulie 2009

Cine sunt eu.... cum sunt eu...

Cine sunt eu? Nu cred ca reusesc intotdeauna sa definesc cine sunt eu... dar stiu ca intotdeauna pot sa ma definesc prin sotul meu si prin fetita mea. Da, asta sunt eu- sunt o sotie si o mama totodata... Mai sunt si o femeie cu vise, cu dorinte, cu asteptari uneori prea mari si de la mine si de la ceilalti...
Cine sunt eu??? Sunt cine sunt deja si cine vreau sa fiu... sunt suma succeselor si insucceselor mele...sunt ceea ce am vrut sa obtin si am obtinut de la viata... sunt eu .. cea care emana energie...
Sunt eu.. orgolioasa... incapatanata ... si unica ....
Sunt eu cea care ma tradez uneori, cea care ma mint...cea care se pierde in lumea asta mare ... si totusi sunt doar eu...o fata simpla crescuta cu anumite valori in care cred cu tarie ... si anumite valori pe care mi le-am insusit singura, valori pe care le-am descoperit de-a lungul anilor...
Sunt fiica parintilor mei ...

Cum sunt eu?

"Esti SENZATIONALA pentru ca esti tu, cea incapatanata si egoista, cea enegica si zambareata, cea care iubeste ciocolata si soarele, pentru ca ai prieteni, pentru ca iubesti si ai incredere in oameni, pentru ca stii sa plangi si sa razi, pentru ca esti visatoare si ambitioasa, pentru ca sa esti TU!!!"
Asa mi-a spus candva un prieten drag...

Cum sunt eu... cred ca asa sunt eu ... un pic din toate cate exista... un pic din luna- un pic din soare...
Aveam candva incredere in oameni acum nu mai am... deci nu mai sunt asa cum eram candva...
Iubesc intr-adevar in continuare ciocolata si soarele... si poezia... iubesc tot ce e frumos...
Visatoare am ramas... doar ca visele se schimba odata cu ani... candva visam doar la lucruri marunte... dar acum visez la lucruri marete sa le spunem asa...

Ce mi-as dori sa fac ... si nu am facut inca...:
1. Sa merg intr-o croaziera....:)
2. Sa reusesc sa fac ceva cu un servici... sa am acea siguranta... nu stiu daca ma exprim chiar bine...:(
3. Sa vizitez piramidele, Parisul, Venetia, Roma... sunt atat de multe pe care as vrea sa le vad...
4. Sa ii ofer fetitei mele totul.... nu ca nu as face-o dar uneori parca nu ii ofer destul
5. Sa imi fac prieteni mai multi si sa ies mai mult din casa....

Ce nu o sa fac niciodata:
1. Nu o sa imi insel sotul niciodata.... caci stiu cat poate durea o astfel de fapta....
2. Nu o sa renunt niciodata la ideile mele despre educatie.
3. Nu o sa trec peste tradare, peste infidelitate .... caci stiu ce inseamna pentru un copil sa traiasca intr-o astfel de familie si nu o sa imi las fetita sa traiasca intr-o astfel de familie.
4. Nu o sa consum droguri....
5. Nu o sa imi las familia ca sa plec sa lucrez prin alte tari.

Am terminat o facultate... pe care mi-o doream sa o fac... in primul rand pentru mine... nu stiu daca voi profesa vreodata... dar cred ca datorita facultatii pe care am facut-o imi doresc o altfel de educatie pentru copilul meu... si incerc sa schimb ... cate ceva.. inclusiv pe bunici.. desi nu prea imi iese...
Asta sunt eu .. un om care greseste ... un om care vrea prea mult de la viata... Poate ca totusi intr-o zi toate dorintele se vor implini... pana la urma SPERANTA moare ultima nu?
Sunt mama ficei mele... sper eu o mama buna... vom vedea in timp ce va spune ea despre mine... sper ca voi reusi sa leg o prietenie adevarata cu fica mea... sper ca voi fi asa cum se asteapta ea sa fiu...
Sunt sotia sotului meu... nu stiu daca sunt asa cum isi imagina el... stiu ca nu sunt perfecta si nici nu am pretentia sa fiu perfecta... as fi plictisitoare...:)) , dar sper ca macar pe jumatate sunt ceea ce isi doreste el...
Sunt fiica parintilor mei... nu tocmai cea ascultatoare... dar desi i-am dezamagit de multe ori... si le-am gresit .. ii iubesc mult de tot si ii respect... si-as vrea sa stie ca indiferent de lucrurile pe care din punctul lor de vedere le-am gresit.. nu regret nimic din tot ce am facut in viata mea.... poate doar faptul ca nu am reusit sa fac facultatea cand trebuia si nu am o cariera, in rest absolut nimic.
Sunt sora mai mare a surorii mele.... si sper ca de-a lungul anilor am invatat-o lucruri bune... nu cred ca am fost tocmai un model pentru ea... dar sunt mandra de ea... de faptul ca face o facultate acum la varsta la care ar fi trebuit si eu sa o fac....si sunt fericita ca e sora mea...
Sunt nora socrilor mei... nu tocmai nora buna si placuta... dar asta sunt ... ii respect ca sunt parinti barbatului pe care il iubesc, cred ca sunt niste oameni minunati, dar in tiparele carora eu nu ma pot incadra.. poate ca nu simt bine.... dar asta simt ...
Asta sunt eu.... o femeie cu ochii albastrii... care isi pune o gramada de intrebari tot timpul si care despica firul in patru...:)) dar sunt cred si destul de frumoasa si de inteligenta... si destul de amabila dar si orgolioasa si egoista... si sunt putin din toate cate exista....
ASTA SUNT EU....









FII CEEA CE POTI FI

Nu uita ca esti o fiinta deosebita, ca esti unica.

Nu cauta sa fii ca altii, incearca sa fii ceea ce poti fi tu.

Nu-i asculta pe cei care-ti contesta deciziile.

Mergi pe drumul pe care l-ai ales si nu privi inapoi cu regret.

Trebuie sa-ti asumi riscuri pentru a-ti indeplini visele.

Adu-ti aminte ca este mereu timp sa schimbi drumurile in viata.

Acorda-ti timpul necesar pentru a-ti da seama ce vrei cu adevarat.
In fiecare greseala vei invata lectii importante.

Fii multumita de felul in care esti.

Tu esti ceea ce esti si daca acest lucru nu este de ajuns pentru cineva, atunci acel cineva nu este de ajuns pentru tine!



miercuri, 1 iulie 2009

INTREBARI....

De ce simtim nevoia sa fim iubiti? De ce e atat de important sa ne iubeasca cineva?
Credem ca iubirea inseamna neaparat si fericire... credem ca odata cu iubirea vine si fericirea...dar ce ne facem atunci cand iubirea nu ne este inteleasa, nu ne este impartasita??? Atunci apare durerea....Deci de ce cautam durere? de ce dam apoi vina pe celalalt pentru suferintele noastre? De ce acceptam astfel de lucruri in viata? De ce spunem ca in numele iubiri facem anumite lucruri???

Nu cred ca din iubire ranim.... mai degraba din orgoliu...
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!