sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Uraaaa.....

Ne-a sosit patul pentru fete... suntem tare incantati de el... mai ales Noemy caruia ii place sa doarma la etaj... Avem pitici...


Avem printese...




Ii place tare mult sa urce si sa coboare pe scari...

miercuri, 26 ianuarie 2011

IUBIREA DE MAMA


Intr-o zi un inger cobora din cer, fiind insarcinat sa aduca de pe pamant lucrul cel mai frumos pe care-l va putea gasi. Dupa lungi si anevoioase zboruri dadu in sfarsit peste o gradina de trandafiri.
Multumit peste masura, facu un buchet de trandafiri si-si lua zborul inapoi spre bolta cereasca. Dar cand incepu sa se inalte vazu un suras de copil.
Uluit, se intoarse si culese surasul. Si langa suras vazu iubirea mamei. Exista oare ceva mai frumos decat iubirea mamei? Ingerul lua deci cu sine trandafirii, surasul copilului si iubirea mamei.
Cand ajunse la poarta cerului, iata ca trandafirii se ofilisera, surasul copilului se sterse, dar iubirea de mama era tot atat de curata si frumoasa.
Si el aduse la picioarele Stapanului mult iubit aceasta minune a vietii pamantesti.


Printesa mea....




Prima baie in vana.... nu mai incapem in cadita cea mica de bebelusi asa ca ne-am mutat in vana...
Si ne place tare mult... incercam sa innotam...

marți, 25 ianuarie 2011

10 LUCRURI CARE IMI PLAC

Am primit aceasta leapsa de la Cristina Ologeanu - http://blogul-mamei-incepatoare.blogspot.com/2011/01/10-lucruri-care-imi-plac.html
Iti multumesc ca te-ai gandit la mine.

10 lucruri care imi plac:
1. imi place sa-mi privesc printesele.
2. imi place cand Noemy o pupa pe Karyna.
3. imi place cand Noemy arata cat e de educata.
4. imi place cand Karyna zambeste.
5. imi place cand radem toti patru Noemy, Karyna, eu si Marius.
6. imi place vara....
7. imi place cand ninge cu fulgi mari...
8. imi plac poeziile
9. imi plac florile... in special cala...
10. imi place sa le fac poze printeselor mele.

Predau aceasta leapsa mai departe tuturor celor care doresc sa o ia, tuturor ce trec pe aici si citesc aceste randuri...

Numai bine!

MANIFESTUL MICILOR COPILASI

"Voim
ca parintii care ne dau viata, sa fie sanatosi,
sa nu fie alcoolici, sa nu ne transmita noua
tuberculoza, boli nervoase, sifilis, epilepsie
si alte boli ereditare.
Voim
ca mamele noastre sa ne alapteze si sa
ingrijeasca de sanatatea noastra trupeasca si sufleteasca.
Sa nu-si piarda zilele si noptile pe la petreceri,
lasandu-ne pe seama slugilor si strainilor.
TRAIASCA SANATATEA!
TRAIASCA PARINTII NOSTRI!
Voim
sa nu fim intarcati inainte de vreme, inainte
de un an; sa nu ne dea alimente pe care
stomacul nostru nu le poate digera. Laptele
din sanul mamei noastre, este al nostru, noua
ne apartine.
Voim
cand suntem micuti, sa fim scaldati zilnic,
sa avem asternut curat, scutece curate,
rufarie curata; sa avem culcusul nostru. Sa
nu dormim cu altii in acelasi pat.
Voim
cand suntem bolnavi, sa fim cautati la medici,
nu de babe. Daca parintii nostri n-au
mijloace, asistenta sociala, stapanirea sa fie
datoare a ingriji de noi, sa ne trimita medici,
sa ne dea medicamente si hrana necesara.
Voim
ca statul sa poarte grija, ca parintii nostri
sa aiba locuinte sanatoase, sa ne tina in
odai cu aer, cu soare, cu lumina. Sa se
darame casele insalubre, intunecoase, igrasioase.
Voim
sa fim feriti de frig, de foame, de murdarie,
de muste, de zgomot, de fum, de praf,
de boli contagioase.
Voim
sa ni se puna la dispozitie parcuri curate,
unde sa ne putem juca. Avem nevoie de
aer curat, de soare, de veselie, de iubire,
de sanatate.
VOIM SA NE BUCURAM DE COPILARIA NOASTRA!"



Sursa : Rugaciuni si poezii pentru copii-editura "Lumina din lumina" 2001.

Ce parere aveti??? Ce credeti sunt lucruri nerealiste?


marți, 18 ianuarie 2011

Gradinita....




Ei bine da, mergem oficial la gradinita! Am mai avut o tentativa anul trecut dar a esuat dupa numai doua zile. Acum din 17 ianuarie am inceput din nou. Printesa mea nu mai doarme dupa-masa de mult, mai bine de o jumatate de an e de cand nu am mai reusit sa o conving sa doarma la pranz, asa ca era o mica problema cu dormitul la gradinita.
Initial nu am inscris-o la gradi pentru ca inceputul gradinitei adica 15 septembrie coincidea cu venirea pe lume a surioarei, asa cum s-a si intamplat caci pe 15 septembrie 2010 am nascut-o pe Karyna. Ne-am gandit ca e mai bine sa o mai tinem acasa un an, desi a facut 3 ani pe 1 iunie 2010... nu as fi vrut sa creada ca o duc pe ea de acasa pentru ca am adus un bebelus... Si am mai avut si motivul - olita - inca nu o foloseam... In noembrie 2010 insa fetita mea a decis ca vrea la gradinita, asa ca intr-o saptamana am renuntat la pampersi si am inceput sa facem la olita si ne-am pus pe cautat gradinita... As fi vrut la patru ore, dar cum la stat nu mi-o mai primea iar la particular marea majoritate sunt cu program prelungit am zis , hai sa o lasam totusi la program prelungit. Si asa am dus-o la gradinita si am stat cu inima cat un purice intrebandu-ma din 5 in 5 minute oare ce face fetita mea. Dupa doua zile de gradinita a racit, asa ca nu am mai dus-o caci a facut febra si i-a fost rau, asa ca dupa ce eram si eu cat de cat impacata ce fetita mea a crescut si merge la gradinita am renuntat sa o mai dam la gradinita. Au venit sarbatorile, si fetita mea tot cu gradinita in cap, desi nu a fost decat doua zile, mi-a facut capul "calendar" doamna a zis, doamna a facut, la gradi asa am facut... si asa mai departe. Era foarte incantata de tot ce s-a intamplat la gradinita mai putin partea cu dormitul... Acum am reusit sa gasim o gradinita unde merge doar 4 ore, e un pic mai departe si trebuie sa o duca tati cu masina, desi ei tare i-ar placea sa mearga cu mami dar speram ca de data aceasta vom merge mai mult... deja am trecut de a doua zi de gradinita. Azi dimineata radia toata de fericire ca merge la gradinita... speram sa nu ne mai imbolnavim si sa mergem la gradinita in fiecare zi.......
Inainte de sarbatori cand a fost cele doua zile, a primit si poezia pentru serbarea de Craciun, si vreau sa spun ca spre mirarea noastra stia deja poezia...

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

4 LUNI


Printesa mea cea mica a implinit astazi 4 luni... Creste vazand cu ochii, zilele trecute a inceput si sa rada... sunt tare fericita...

Spuneti-mi!!! Gresesc???

Iubim... si afirmam ca dorim tot ce e mai bine pentru persoanele pe care le iubim dar oare cat la suta chiar vrem binele asta de care vorbim? Cred ca pana la urma fiecare e pentru el pe lumea asta, fiecare isi vrea binele lui... nu conteaza copiii, nepotiii, parintiii. E singura concluzie la care pot ajunge - "e mai importanta persoana mea decat ceilalti". Sunt putini oameni pentru care conteaza ceilalti sau cel putin eu in viata mea nu am intalnit prea multi ... Candva demult cineva mi-a spus ca totul se discuta - adevarat - totul se discuta dar sa ai si cu cine. Trist este ca exista printre noi oameni pentru care mai important e confortul personal decat 5 minute langa persoanele pe care afirma ca le iubeste.
E atat de firava si subtire ata de borangic care ne uneste si ne leaga... de ce sa ii indepartam pe cei iubiti doar din niste motive marunte si fara nici un rost?
Imi imaginam candva ca viata e o sarbatoare continua in care toti se bucura ... in mintea mea relatia dintre generatii ar trebui sa se bazeze pe respect reciproc din pacate se pare ca respectul trebuie sa vina doar din partea celor tineri- copii, cei mai in varsta - parinti, ei au intotdeauna dreptate, ei stiu intotdeauna ce e bine si nu trebuie sa te respecte pe tine ca copil ca tu esti mic si prostut. Am visat intotdeauna o relatie fireasca de respect, incredere si iubire. Sunt mama si fetele mele sunt tot ce am mai scump pe lume, nu stiu cum voi gandi la 50-60 de ani insa traiesc cu speranta ca voi ajunge sa am relatia pe care am visat-o, o visez inca, cu copiii si nepotii. Sper sa stiu sa ma bucur de fiecare clipa pe care o pot petrece alaturi de persoanele dragi si sa le pretuiesc asa cum florile pretuiesc caldura soarelui.
Mi-am dorit dintotdeauna o familie, copiii ... mi-am imaginat mereu duminici petrecute in familie- ma refer la familia extinsa- unde bunicii nu stiu ce sa le faca nepotilor, ii tin pe genunchi si le spun povesti, ii alinta si totul e atat de cald si placut - insa pentru toatea astea trebuie sa existe acel respect reciproc... Este nevoie ca fiecare sa stie care e rolul lui in familia respectiva si sa nu isi depaseasca atributiile. Este important pentru un copil echilibrul si intelegerea intre adulti. Daca mama spune ca nu e voie atunci nu e voie, nu trece nimeni peste acest cuvant. Cred ca ar trebui scrise ceva carti cu sfaturi si pentru cum sa te porti cand treci de la statutul de parinte la cel de bunic. Desi nu cred ca le-ar urma cineva...dar poate ca totusi nu ar strica. Am observat in familia mea (extinsa) bineinteles ca atunci cand sfaturile vin din afara sunt urmate mai cu usurinta, decat daca e spus de cineva mai mic ca varsta. Poate ca eu sunt de vina... poate ca nu stiu eu sa ma fac ascultata.... immmm......... nu m-am gandit pana acum la asta! Oare sunt atat de adsurda sau oare cer chiar imposibilul? Am crezut la un moment dat ca totul - relatia mea cu parinti , relatia mea cu socri - a intrat pe fagasul care trebuie si au inteles ca acum eu sunt parinte - mama si ei sunt bunicii fetelor mele. Am crezut ca e important sa petreaca timp cu nepoatele mai ales ca altele nu au, dar se pare ca m-am inselat... Mi se intampla destul de des sa ma insel in privinta lor, si asta pentru ca de fiecare data cand avem ocazia sa ne vedem sper sa fie mai bine, sper ca au realizat ca atat eu cat si iubitul meu sot nu suntem chiar atat de nestiutori. Nu stim totul si nici nu pretindem ca am sti totul, dar cand vine vorba de fetele noastre incercam sa facem tot ce e mai bine pentru ele. Nu suport sa le vad ca plang, sunt fetele mele si am incercat ca tot ceea ce facem noi toti patru sa facem de comun acord, sa nu existe suparari. Daca acum nu se poate face un anumit lucru il vom face cand se poate in functie de timp si de ce este vorba, daca e adecvat varstei ... dar atunci cand spunem ca facem un lucru ne tinem de cuvant, nu i-am spus niciodata lui Noemy ca mergem in parc, si sa nu mergem. Este un lucru esential din punctul nostru de vedere sa te ti de cuvant atunci cand spui ceva.
Oare gresesc? Gresesc ca nu vreau sa le vad plangand? Gresesc ca pentru mine ele sunt universul intreg? Ma doare enorm atunci cand le vad cat de mult isi doresc prezenta bunicilor in preajma si pentru acestia orice altceva e mai important. Ma doare cand o vad dezamagita pe Noemy... e atat de fericita cand ii spun ca vor veni in vizita, si ii asteapta cu sufletul la gura... de cum se trezeste dimineata spune " azi buca vine asa e mami" cum poti sa treci peste sufletul unui copil si sa nu te doara? Ce daca a plans "lasa ca i-a trecut acum", vorbele astea au fost ca un cutit incins in inima mea. Nu vreau sa judec pe nimeni, fiecare primeste atat cat merita, dar din pacate copiii nu au nici o vina si nu merita sa li se intoarca spatele la iubire... iubirea lor e atat de pura... cum sa calci in picioare o astfel de iubire? E relatia lor cu nepoatele, dar ma doare sufletul pentru ca sunt fetele mele, si din pacate stiu si eu cum e sa iti doresti atentia bunicilor si sa nu o primesti, am sperat ca fetele mele nu vor simti asa ceva. E dureros ....
Spuneti-mi!!! Gresesc???

marți, 4 ianuarie 2011

La multi ani Oana!!!




Astazi este ziua ta de nastere, un prilej de bucurie... Acum cand ai adaugat al 22 -lea trandafir la buchetul vietii tale iti spun "La multi ani surioara mea!". Sa fi fericita si anul pe care tocmai l-ai inceput sa iti aduca multe impliniri pe toate planurile...
Traieste la maxim fiecare clipa si nu lasa timpul si viata sa treaca pur si simplu pe langa tine!
Pupici... Te iubesc scumpa mea surioara!

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

LA MULTI ANI 2011!


Sperantele ce au ramas sperante
Sa le preia Anul Nou 2011
Decis sa nu ramana cu restante
Acesta este al sarbatorii rost
De-aceea sa petrecem se cuvine
Inchin in cinstea celui care-a fost
Si-n sanatatea celui care a venit.

LA MULTI ANI!!!



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!