luni, 1 decembrie 2014

Miracole se intampla in fiecare zi





Miracolele se intampla in fiecare zi insa din pacate suntem atat de ocupati incat nu le observam, si ele trec pe langa noi fara ca sa bagam de seama.
Stateam zilele trecute cu fiica mea Karyna de vorba:
Ea: -- Mami roaga-te pentru tatal tau!
Eu: --Doamne te rog ai grija de taticul meu!
Ea: -- Dar ce taticul tau e la Doamne?
Eu: -- Nu. Taticul meu e tataia al tau.
Ea: -- A... ( si fiind un pic incurcata )... roaga-te pentru taticul tau.
Eu: -- Pai nu m-am rugat acum?
Ea: -- Nu asa... roaga-te cum trebuie!
Eu: -- Doamne fa-i viata fericita tatalui meu.
Ea: -- Asa!

Dupa cateva clipe mi-a sunat telefonul, cine credeti ca era? Taticul meu. Poate ca pentru unii asta nu e cel mai bun exemplu de miracol, dar pentru mine a fost o coincidenta mult prea mare ca sa o privesc altfel.
De obicei vorbesc cu mama mea, cu tata destul de rar si asta pentru ca imi povesteste mama ce face.

Miracolele sunt la tot pasul - o vrabiuta care ciripeste, un boboc de trandafir care se deschide, un copil care rade, un apus de soare... suntem inconjurati de miracole dar am uitat sa ne bucuram uneori de ele pentru ca ni se par perfect normale, insa fara Dumnezeu nimic din toate acestea nu s-ar intampla!
E minunat sa te opresti o clipa din tot ceea ce faci si sa admiri pentru un minut frumusetea care te inconjoara, iubirea pe care o primesti de la ceilalti,implinirea pe care o simti atunci cand esti tu cu tine si cu gandurile tale.
Va multumesc ca ati trecut pe aici si mi-ati citit gandurile! Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Va doresc o luna plina de iubire, pace si cat mai multe miracole!

miercuri, 8 ianuarie 2014

Frica de caini

De cand ma stiu (parca), imi este frica de caini... o frica destul de mare astfel incat atunci cand zaream un caine pe partea pe care mergeam eu desi insotit incercam sa traversez ca sa il ocolesc!
Cand eram mica am fost muscata de un caine si am ajuns la spital sa mi se faca injectia ....
Am mai avut ceva experiente nu foarte placute cu aceste animale, astfel incat am ajuns sa imi fie foarte frica de ele. La socrii cand merg nu ma aproprii de caine, desi ne cunoastem de 10 ani... nu am curajul sa ma apropii de el...
Luna trecuta insa in timp ce mergeam spre Pucioasa, pe Paduchiosu... am avut chef sa fac ceva poze, caci era vremea superba...
Dupa ce m-am dat jos din masina a aparut dumnealui - catelul pe care il vedeti in fotografie. Pentru prima data nu am avut nici o tresarire, nu am avut emotii, nu mi-a batut inima tare ca pana acum la vederea unui caine... ba chiar s-a ridicat in doua picioruse sprijinit de mine si eu nu am avut nimic.
Iubirea si miracolele sunt la fiecare pas insa uneori nu le vedem pentru ca suntem prea grabiti, prea stresati si uitam sa ne bucuram de ceea ce este in jurul nostru! Pentru mine a fost un miracol caci teama mea a disparut pur si simplu la intalnirea cu acest caine. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca inca o data mi-a aratat ca ne izbim de miracole la fiecare pas!
Iubirea invinge orice frica! Iubirea este totul!!!
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!