Durere fara sfarsit

Cad in genunchi si-ncerc sa ma pierd
Ridic privirea sus spre cer
Si ma-ntreb ingerii pot simti durerea
Ce-o simt din clipa cand te-ai stins.
Te-am pierdut
Durerea pare fara sfarsit.
N-am sa te pot pot inlocui
Durerea pare fara sfarsit.

"Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gandul că deja stii. "Gabriel García Márquez

Dar niciodata noi oameni nu ne gandim ca clipa aceasta pe care o traim acum ar putea fi ultima... si ce pacat... ca pretuim mult prea tarziu ceea ce aveam deja... si e nevoie sa pierdem mai intai pentru a pretui ce am avut... desi atunci degeaba mai gandim la ce am avut... degeaba ne mai dorim sa spunem "te iubesc" daca nu am spus atunci cand trebuia...  simtim nevoia de dragoste cu toti... dar mai ales atunci cand suferim... as vrea sa ma strangi tare tare de tot in brate sa simt ca toata durerea dispare.... sa simt ca totul e bine... sa uit tot raul.... si toate vorbele ce m-au ranit...  si poate asa viata mea va fi din nou frumoasa... si poate totul ca fi asa cum am visat... cu duminici petrecute in familie... cu bunici care ne sprijina... si din cand in cand ne mai spun ca ne-am descurcat de minune sa crestem aceasta minunata nepotica... cu zambete si nu cu rautate... dar poate ca cer eu prea mult pentru  o viata... pentru o minune... 

Cred ca asta astept de fapt o minune... ca totul sa revina o data la normal......... o minune in care adulti vorbesc cu calm... si nu trec uni peste cuvantul altora in fata copiilor doar ca sa arate care e mai tare... si mai destept... oare se merita toata aceasta lupta pentru ce??? nu cu toti iubim aceasta printesa? oare ma insel? cand cer putin respect pentru mine ca parinte? oare ar trebui sa plec capul in fata celorlalti doar pentru ca ei au crescut deja copii??? De ce e atat de greu?

De ce ma simt atat... de... nu stiu cum sa zic.. caci nu gasesc un cuvant sa exprime ceea ce simt... pe langa durerea care imi sfasie sufletul... nu mai stiu ...

Am pierdut....

 Imi e greu sa spun ce simt... e greu atunci cand pierzi intr-o secunda toata fericirea pe care ai avut-o. Ma simteam cea mai fericita... cea mai implinita femeie... si intr-o secunda toata bucuria a fost ruinata...  Am pierdut... am pierdut ceea ce imi doream enorm de mult... nu  a vrut sa mai traiasca... nu a vrut sa mai creasca, s-a oprit din evolutie si mi-a sfasiat sufletul... ce simt acum??? Nu stiu... ma simt vinovata ca nu am reusit sa duc pana la capat.. ca nu am reusit sa ii ofer tot ce ii trebuia sa se dezvolte...ca am lasat supararea sa ma doboare in loc sa ma gandesc la ce se dezvolta in pantecele meu... ar fi trebuit sa ma gandesc doar la ceea ce am si nu la rautatea oamenilor... ar trebui sa invat sa nu mai ma las coplesita de ceea ce zic si fac alti ... chiar daca ii iubesc si ma ranesc... ar trebui sa invat sa fiu indiferenta ... dar cum sa fac asta??? cum sa trec peste sentimente??? cum sa nu mai pun suflet in tot??? 

Oare cu ce am gresit in viata asta? de trebuie sa sufar atat? am o fica minunata e adevarat... de care sunt tare mandra si pe care o iubesc enorm de mult, dar ma doare nespus de mult pierderea acestei sarcini care m-a facut sa visez la o viata mai roz... Nu gasesc cuvintele care sa ma ajute sa ma descarc... incerc si nu reusesc... incerc sa zambesc... si am incercat sa nu ma vada micuta mea printesa plangand... dar simt ca nu mai pot... simt un gol imens in suflet si nu stiu cum as putea sa il umplu...cu ce... 

Azi o priveam pe Noemy cum se juca cu o fetita si ce fericita era ... sigur ar fi fost foarte fericita sa aibe o surioara cu care sa imparta bune si rele.. sa aiba o partenera de nazdravanii...

Doare atat de tare... sunt momente in care parca sunt incapabila sa ma misc, sa clipesc... Stiu ca o sa treaca durerea... dar n-o sa uit niciodata... cum as putea sa uit? ca am fost atat de aproape... ca viata e atat de scurta si se termina intr-o secunda... nici macar nu realizam ca putem pierde totul... ca viata e trecatoare... ne facem griji de bani.. si de orice altceva... uitand sa ne bucuram de ceea ce avem si lasand clipele frumoase sa treaca fara ca sa le vedem... inca o data am aflat ca viata e mai importanta si e mult mai placuta atunci cand te bucuri de ceea ce ai... Nu stiu daca cei care citesc din pura intamplare aceste randuri inteleg ceva... sunt doar niste ganduri care poate imi trec fara nici un rost prin cap...

Am avut momente in care mi-am dorit sa fi murit si eu ... si pentru aceste momente ii cer iertare Bunului Dumnezeu....caci am o minune in viata pe care trebuie sa o cresc si sa ii ofer absolut tot ce pot... e dureros atunci cand pierzi un copil... (desi poate multi ar spune ca inca nu era un copil), pentru mine era crestea si il simteam in mine...era al meu si era parte din mine... ma simt singura... si simt ca lacrimile care imi curg in suflet nu mai pot sa le opresc... 

Luni 1 Iunie e ziua printesei mele... si aniversarea cununiei mele... ar trebui sa fiu fericita... sa fac tort... dar nu am nici o tregere de inima... nu am nici cea mai mica dorinta sa fac ceva... sper sa reusesc totusi...

Va multumesc celor care cititi aceste randuri pentru timpul pe care il pierdeti cu gandurile unei mame indurerate...

Un nou bebe....

        Fericirea si dragostea pe care venirea pe lume a primului copil a adus-o in viata mea  sunt nemasurate, iar acum  barza va mai trece inca o data pe la casa mea...  Sunt fericita caci lumea e frumoasa si cineva acolo sus ma iubeste si  stiu ca nu ma va lasa ... E minunat sa fi mamica... Ei bine da... s-a intamplat voi fi din nou mamica... in casa noastra se vor auzi mai multe glasuri zglobi... va fi minunat sunt sigura! Copiii sunt cel mai minunat dar al vietii! 

       De curand vorbeam cu o mamica.... care m-a felicitat pentru decizia de ai face o surioara sau un fratior lui Noemy... " eu am fost egoista ca nu i-am facut un frate sau o sora.... e tare greu ca nu are cu cine vorbi... ca doar mie nu imi spune tot... acum realizez ca i-ar fi prins bine sa fi avut pe cineva cu care sa imparta bune si rele... dar acum e prea tarziu" , a fost o felicitare din suflet si sincer m-am convins ca nu am gresit cand impreunna cu sotul meu am luat aceasta decizie.... Nu am idee cum e in alte familii, dar noi discutam totul si decidem impreuna. De ce am precizat acest lucru? Pentru ca am fost intrebata de curand daca am luat impreuna decizia... personal nu cred ca o astfel de decizie se ia de unul singur.

        Sunt o mamica fericita... am o fetita minunata si inteligenta si asta imi dovedeste in fiecare zi ca nu am gresit pana acum in educatia ei, desi sunt multi cei carora nu le convine sa imi asculte cuvantul. Faptul ca fetita mea isi strange jucariile dupa ce se joaca, isi sterge gurita la masa, e atenta la tot ce se intampla si ce trebuie facut imi demonstreaza ca cea ce fac e bine si ca trebuie sa merg inainte cu ideile mele ... indiferent parerile celorlalti. Mai importanti ca orice pe lumea asta sunt copiii si pentru ei as face orice doar ca sa stiu ca le e bine... 

           Am crezut ca o astfel de veste: " mai vine un bebelus" bucura pe oricine... dar m-am inselat... sunt oameni care raman indiferenti si pe care nu ii atingi cu nimic la suflet... oameni pentru care nu conteaza decat persoana lor...

            Le multumesc tuturor celor care s-au bucurat sincer de aceasta veste desi nu au nici o legatura cu ei aceasta veste...

            Sper ca intr-o zi se vor putea bucura mai multi de aceste minunatii pe care ni le daruieste viata si pentru care traim...

          

Cantec pentru copil

Spune-mi iubite copilas,
Cum canta micul greieras?
Spune-mi iubite copilas,
Cum rade micul greieras?
Spune-mi iubite copilas,
Cum doarme micul greieras?

Cat esti dulce copilas

Cat esti dulce copilas
Pruncul mamei dragalas, 
Ti-e dorinta cea mai tare
Peste noapte sa cresti mare.
Peste ani, cand dai de greu
Oftezi si te-ntrebi mereu:
"Unde esti, copilarie?"
Sa raspunda cine stie!

Asa-i omul, cat traieste
Ce are nu pretuieste,
Si cand pierde ce-o avut
Ar intoarce ce-a trecut!
Sanatatea, viata, anii, 
De ce nu-s, Doamne, ca banii?
Ca-i pierzi azi si-i castigi maine,
Dar ce-o trecut, trecut ramane.


Te zdrobesti sa-ti faci avere
nu te cruti nic zi, nici noapte
si nu-ti vezi de sanatate.
Si-ti dai seama intr-o zi
Ca ce-ai fost nu vei mai fi
Plangi, ajuns in toamna vietii,
Mandrii ani ai tineretiï.

Sinceritatea

  "Sinceritatea inseamna ca vorba si fapta sunt una. Pentru formarea acestei trasaturi rolul hotarator il are comportamentul parintilor. Daca ei vor fi oameni sinceri, daca copilul ve constata ca pentru ei fapta si vorba sunt la fel, aceasta trasatura il va caracteriza si pe copil. Exista multi parinti care, gandindu-se ca copilul este mic si nu intelege unele lucruri, in loc sa raspunda cu sinceritate intrebarilor lui, inventeaza raspunsuri neconforma cu realitatea. " (Elena Popescu- "Cum sa ne crestem copiii bine")

   Sinceritate.... oare stim cu adevarat sa fim sinceri? 

Minunea mea

            In curand printesa vietii mele implineste doi anisori... mai e atat de putin pana la 1 iunie... nici macar nu am idee cand a crescut... cand au trecut zilele si deja nu mai am un bebelus ci o domnisoara care are personalitatea ei, care stie ce vrea. S-au intamplat atat de multe pe parcursul acestui al doilea an de viata al minuni mele... Imi place sa descopar in fiecare zi cat e de inteligenta si de atenta la tot ce se intampla... Imi place sa vad ca nu tipa ca alti copii din senin... sunt tare mandra ca e fetita mea.. si ii multumesc lui Dumnezeu ca in fiecare zi pot sa o veghez si sa o indrum sper eu in bine... mi s-a spus ca e prea mamaoasa... desi nu stiu ce copil nu este... sincera sa fiu sunt tare mandra de cum este... si nu as schimba cu nimic felul meu si al ei... imi place ca sunt langa ea si ca nu pierd nici un zambet,  sunt fericita ca  pot sa petrec aceste clipe cu ea si ca nu pierd nimic din ceea ce se intampla in viata ei...  sunt fericita ca din prima clipa mi s-a cuibarit la san ... si e minunat cand o tin in brate si se cuibareste asa cum doar copiii stiu...ma simt minunat atunci cand ma cauta noaptea cu manutele ei mici si imi prinde obrajii intre manutele ei si imi da cate o gurita... asa in toiul nopti... e minunat sa fi mama si sa poti sa te bucuri cu adevarat de minunea caruia i-ai dat viata...

Rugaciune....

Preluata de pe http://pentrufamilie.ro

  

IUBIM DIN PRIMA CLIPA

     Ne nastem pentru a iubi... ba chiar iubim inca inainte de a ne naste... o iubim pe mama si il iubim pe tata... care atat cat am fost acolo in burtica la mami ne-a spus povesti, ne-a mangaiat si ne-a linistit ori de cate ori eram nelinistiti... 

      Iubim... si uneori iubirea doare... avem o viata si este atat de scurta... oare de ce nu invatam sa pretuim ceea ce avem? Oare de ce lasam sa patrunda in inimile noastre supararea? Oare nu stim ca in orice clipa putem pierde totul? Si totusi ne indepartam de cei pe care ar trebui sa ii iubim... de cei care ar trebui sa ne iubeasca... oare este atat de greu sa incercam sa lasam doar iubirea in inimile noastre? De ce ar trebui sa ne schimbam? Parinti nostri ne-au crescut cu iubire... si am vazutt ca de-a lungul vremurilor intotdeauna iubirea a invins... dar parca in ziua de astazi nu mai exista... parca toata lumea invidiaza pe toata lumea... X pe Y pentru ca are nu stiu ce cariera, Y pe Z ca are copii... si tot asa... de ce nu ne putem bucura uni de alti? de ce nu ne putem ajuta uni pe alti... Pe strada pe care locuiesc parinti mei, acum multi ani nu exista nici o casa dar o mica comunitate s-a hotarat sa locuiasca acolo asa ca au pus cu toti umarul la treaba si au facut casa dupa casa... s-au ajutat intre ei pentru ca fiecare sa aibe o casa... In ziua de azi nu cred ca te-ar ajuta cineva nici cu un apel la 112... poti muri in mijlocul drumului ca nimeni nu te ajuta... Unde a disparut iubirea dintre oameni? Unde s-a pierdut?

      Vad doar oameni preocupati de material... si care vor din ce in ce mai mult... la ce va foloseste? Nu stati tot intr-o camera? Nu mancati tot la o masa? Invatati sa va bucurati de ceea ce aveti acum cat inca nu e prea tarziu... 

        Cu toti avem dorinte ... avem vise ...  dar daca ne gandim doar la ele ... clipele trec pe langa noi fara sa bagam de seama ceea ce avem si cate clipe am ratat doar din neglijenta... caci nu pot totusi sa cred ca nu cautam fericirea cu toti...

       Visez si eu la o casa nu foarte mare dar in care fica mea sa aiba camera ei... visez si eu la o gradina cu flori si o curte frumoasa... dar daca m-as pierde in aceste vise as pierde zambetul ficei mele...  Ca sa se implineasca aceste vise probabil ca ar trebui sa muncesc din greu sa castig mai bine pentru a putea ajunge sa am casa din vis... dar si in aceasta situatie as pierde... si stiti de ce? Pentru ca nimic din lumea aceasta nu are valoarea zambetului... rasului cristalin si plin de inocenta a lui Noemy... oricate bogatii as avea nu mi-ar folosi la nimic daca nu as sti sa ma bucur de clipele cu ea si m-as pierde in material... Dragi parinti... bunici... matusi... si toti cei care aveti un copil in familie sau in preajma... puneti-va intrebarea :" Se merita sa pierdeti toate clipele frumoase pentru cativa bani?" 

    Eu cred ca nu... Nu va ve-ti mai intalni cu astfel de clipe... sunt atat de unice... langa un copil nu ai cum sa te plictisesti... nu ai cum sa nu te bucuri de clipele petrecute cu el... de ce? pentru ca e sincer ceea ce in viata noastra sociala nu intalnim... El... copilul iti zambeste din suflet nu prefacut.... si cand te strange in brate o face cu toata dragostea... 

       E treaba voastra a tuturor celor care ratati astfel de momente gasind tot felul de scuze... dar nu cred ca ve-ti putea cumpara vreodata un suflet sincer ... da s-ar putea sa il castigati pentru o perioada scurta cu cadouri costisitoare... dar sigur va vedea adevarul pentru ca nu poti insela sau minti un suflet curat...

        Iubirea...................

Vinerea mare

     In Vinerea Mare, ziua în care Hristos a fost rastignit, a murit pe cruce si a fost apoi ingropat, credinciosii merg la biserica pentru a duce flori, a canta bocetul Fecioarei Maria si a trece pe sub Epitaf, panza pe care se afla imprimata icoana înmormantarii Domnului.

   Mai este foarte putin pana la momentul Invierii Domnului asa ca va doresc tuturor sarbatori fericite...

UN PASTE FERICIT!!