vineri, 24 aprilie 2009

IUBIM DIN PRIMA CLIPA

     Ne nastem pentru a iubi... ba chiar iubim inca inainte de a ne naste... o iubim pe mama si il iubim pe tata... care atat cat am fost acolo in burtica la mami ne-a spus povesti, ne-a mangaiat si ne-a linistit ori de cate ori eram nelinistiti... 
      Iubim... si uneori iubirea doare... avem o viata si este atat de scurta... oare de ce nu invatam sa pretuim ceea ce avem? Oare de ce lasam sa patrunda in inimile noastre supararea? Oare nu stim ca in orice clipa putem pierde totul? Si totusi ne indepartam de cei pe care ar trebui sa ii iubim... de cei care ar trebui sa ne iubeasca... oare este atat de greu sa incercam sa lasam doar iubirea in inimile noastre? De ce ar trebui sa ne schimbam? Parinti nostri ne-au crescut cu iubire... si am vazutt ca de-a lungul vremurilor intotdeauna iubirea a invins... dar parca in ziua de astazi nu mai exista... parca toata lumea invidiaza pe toata lumea... X pe Y pentru ca are nu stiu ce cariera, Y pe Z ca are copii... si tot asa... de ce nu ne putem bucura uni de alti? de ce nu ne putem ajuta uni pe alti... Pe strada pe care locuiesc parinti mei, acum multi ani nu exista nici o casa dar o mica comunitate s-a hotarat sa locuiasca acolo asa ca au pus cu toti umarul la treaba si au facut casa dupa casa... s-au ajutat intre ei pentru ca fiecare sa aibe o casa... In ziua de azi nu cred ca te-ar ajuta cineva nici cu un apel la 112... poti muri in mijlocul drumului ca nimeni nu te ajuta... Unde a disparut iubirea dintre oameni? Unde s-a pierdut?
      Vad doar oameni preocupati de material... si care vor din ce in ce mai mult... la ce va foloseste? Nu stati tot intr-o camera? Nu mancati tot la o masa? Invatati sa va bucurati de ceea ce aveti acum cat inca nu e prea tarziu... 
        Cu toti avem dorinte ... avem vise ...  dar daca ne gandim doar la ele ... clipele trec pe langa noi fara sa bagam de seama ceea ce avem si cate clipe am ratat doar din neglijenta... caci nu pot totusi sa cred ca nu cautam fericirea cu toti...
       Visez si eu la o casa nu foarte mare dar in care fica mea sa aiba camera ei... visez si eu la o gradina cu flori si o curte frumoasa... dar daca m-as pierde in aceste vise as pierde zambetul ficei mele...  Ca sa se implineasca aceste vise probabil ca ar trebui sa muncesc din greu sa castig mai bine pentru a putea ajunge sa am casa din vis... dar si in aceasta situatie as pierde... si stiti de ce? Pentru ca nimic din lumea aceasta nu are valoarea zambetului... rasului cristalin si plin de inocenta a lui Noemy... oricate bogatii as avea nu mi-ar folosi la nimic daca nu as sti sa ma bucur de clipele cu ea si m-as pierde in material... Dragi parinti... bunici... matusi... si toti cei care aveti un copil in familie sau in preajma... puneti-va intrebarea :" Se merita sa pierdeti toate clipele frumoase pentru cativa bani?
    Eu cred ca nu... Nu va ve-ti mai intalni cu astfel de clipe... sunt atat de unice... langa un copil nu ai cum sa te plictisesti... nu ai cum sa nu te bucuri de clipele petrecute cu el... de ce? pentru ca e sincer ceea ce in viata noastra sociala nu intalnim... El... copilul iti zambeste din suflet nu prefacut.... si cand te strange in brate o face cu toata dragostea... 
       E treaba voastra a tuturor celor care ratati astfel de momente gasind tot felul de scuze... dar nu cred ca ve-ti putea cumpara vreodata un suflet sincer ... da s-ar putea sa il castigati pentru o perioada scurta cu cadouri costisitoare... dar sigur va vedea adevarul pentru ca nu poti insela sau minti un suflet curat...
        Iubirea...................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!