vineri, 29 mai 2009

Durere fara sfarsit

Cad in genunchi si-ncerc sa ma pierd
Ridic privirea sus spre cer
Si ma-ntreb ingerii pot simti durerea
Ce-o simt din clipa cand te-ai stins.
Te-am pierdut
Durerea pare fara sfarsit.
N-am sa te pot pot inlocui
Durerea pare fara sfarsit.
"Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gandul că deja stii. "Gabriel García Márquez
Dar niciodata noi oameni nu ne gandim ca clipa aceasta pe care o traim acum ar putea fi ultima... si ce pacat... ca pretuim mult prea tarziu ceea ce aveam deja... si e nevoie sa pierdem mai intai pentru a pretui ce am avut... desi atunci degeaba mai gandim la ce am avut... degeaba ne mai dorim sa spunem "te iubesc" daca nu am spus atunci cand trebuia...  simtim nevoia de dragoste cu toti... dar mai ales atunci cand suferim... as vrea sa ma strangi tare tare de tot in brate sa simt ca toata durerea dispare.... sa simt ca totul e bine... sa uit tot raul.... si toate vorbele ce m-au ranit...  si poate asa viata mea va fi din nou frumoasa... si poate totul ca fi asa cum am visat... cu duminici petrecute in familie... cu bunici care ne sprijina... si din cand in cand ne mai spun ca ne-am descurcat de minune sa crestem aceasta minunata nepotica... cu zambete si nu cu rautate... dar poate ca cer eu prea mult pentru  o viata... pentru o minune... 
Cred ca asta astept de fapt o minune... ca totul sa revina o data la normal......... o minune in care adulti vorbesc cu calm... si nu trec uni peste cuvantul altora in fata copiilor doar ca sa arate care e mai tare... si mai destept... oare se merita toata aceasta lupta pentru ce??? nu cu toti iubim aceasta printesa? oare ma insel? cand cer putin respect pentru mine ca parinte? oare ar trebui sa plec capul in fata celorlalti doar pentru ca ei au crescut deja copii??? De ce e atat de greu?
De ce ma simt atat... de... nu stiu cum sa zic.. caci nu gasesc un cuvant sa exprime ceea ce simt... pe langa durerea care imi sfasie sufletul... nu mai stiu ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!