....

Ce simte un om atunci cand nu mai are nimic de pierdut??? Ce simt eu acum??? Poate ca sunt mult prea pesimista... dar mi-am pierdut pana si ultimul gram de respect fata de mine... da... atunci cand renunti la tot ce crezi tu despre viata si devi ceea ce ai urat din totdeauna inseamna ca ti-ai pierdut si ultimul gram de respect... Nu stiu daca voi mai fi vreodata ceea ce am fost... Nu stiu nici daca voi mai putea vreodata sa ma privesc cu adevarat in ochii... Astazi am renuntat la mine... am renuntat la felul meu de-a fi si la tot ce eram eu...

Inca ma dor ranile vechi ... inca sufar in tacere... as fi vrut sa traiasca bebele meu... as fi vrut sa il pot strange la piept... nu am idee de ce am revenit sa scriu despre asta... poate pentru ca e tot o pierdere pe care sufletul meu o simte... Astazi am vrut sa spun adio la viata in doi... dar n-am avut puterea sa fac asta... Nu am putut simteam cum mi se sfasie inima pur si simplu, cum ma sufoc si nu mai pot sa fac nici un pas... asa ca am ramas... si ca sa fie totul minunat am renuntat la mine...

Candva spuneam ca nu as face lucrul acesta nici daca as avea copiii, si uite astazi cand sunt mama il fac... de ce? pentru ca ea printesa mea e totul ... si merita orice sacrificiu... am pierdut un copil poate din cauza prostiei mele... de fapt sunt sigura ca din cauza mea am pierdut ... o simt...

Nu vreau sa mai simt atata durere... nu mai vreau ............

Viata mea

Sunt trista sisufletul meu plange... motivul nu mai conteaza.... si acum nu mai conteaza nimic... Asa sunt eu vreau totul sau nimic... de ce? nu am idee dar cert este ca atunci cand te lovesti de indiferenta doare...sau cel putin pe mine ma doare... as vrea ca lumea sa fie alta... as vrea ca eu sa fiu indiferenta.. de ce nu pot oare? De ce nu pot fi si eu ca restul? de ce nu pot sa trec nepasatoare pe langa tot ce se intampla?

Are cineva idee cum as putea deveni o astfel de persoana???ca eu nu mai stiu... cum sa fiu ca sa fie bine....ma simt asa de neputincioasa si de pierduta... simt ca viata mea nu mai e a mea.... simt ca trece efectiv pe langa mine si eu nu reusesc sa o opresc o secunda sa intu si eu in ea. E ca atunci cand esti aproape de statie si trece autobuzul pe langa tine si tu nu ai ajuns sa urci in el... si tot trece si tu tot pe jos... desi sti ca trebuie sa ajungi la capat si e cale lunga...

Aseara mi-am dorit ca aceasta cale lunga sa nu mai existe sa ajung dintr-o data la capat.... de ce as vrea asa ceva cand am cel mai puternic motiv de a merge inainte : fiica mea. Ar fi o pedeapsa pe care nu o merita... o pedeapsa pentru care nu a gresit cu nimic...si imi iubesc fiica mai mult decat viata mea..

Cine sunt eu.... cum sunt eu...

Cine sunt eu? Nu cred ca reusesc intotdeauna sa definesc cine sunt eu... dar stiu ca intotdeauna pot sa ma definesc prin sotul meu si prin fetita mea. Da, asta sunt eu- sunt o sotie si o mama totodata... Mai sunt si o femeie cu vise, cu dorinte, cu asteptari uneori prea mari si de la mine si de la ceilalti...

Cine sunt eu??? Sunt cine sunt deja si cine vreau sa fiu... sunt suma succeselor si insucceselor mele...sunt ceea ce am vrut sa obtin si am obtinut de la viata... sunt eu .. cea care emana energie...

Sunt eu.. orgolioasa... incapatanata ... si unica ....

Sunt eu cea care ma tradez uneori, cea care ma mint...cea care se pierde in lumea asta mare ... si totusi sunt doar eu...o fata simpla crescuta cu anumite valori in care cred cu tarie ... si anumite valori pe care mi le-am insusit singura, valori pe care le-am descoperit de-a lungul anilor...

Sunt fiica parintilor mei ...

Cum sunt eu?

"Esti SENZATIONALA pentru ca esti tu, cea incapatanata si egoista, cea enegica si zambareata, cea care iubeste ciocolata si soarele, pentru ca ai prieteni, pentru ca iubesti si ai incredere in oameni, pentru ca stii sa plangi si sa razi, pentru ca esti visatoare si ambitioasa, pentru ca sa esti TU!!!" Asa mi-a spus candva un prieten drag... Cum sunt eu... cred ca asa sunt eu ... un pic din toate cate exista... un pic din luna- un pic din soare... Aveam candva incredere in oameni acum nu mai am... deci nu mai sunt asa cum eram candva... Iubesc intr-adevar in continuare ciocolata si soarele... si poezia... iubesc tot ce e frumos... Visatoare am ramas... doar ca visele se schimba odata cu ani... candva visam doar la lucruri marunte... dar acum visez la lucruri marete sa le spunem asa... Ce mi-as dori sa fac ... si nu am facut inca...: 1. Sa merg intr-o croaziera....:) 2. Sa reusesc sa fac ceva cu un servici... sa am acea siguranta... nu stiu daca ma exprim chiar bine...:( 3. Sa vizitez piramidele, Parisul, Venetia, Roma... sunt atat de multe pe care as vrea sa le vad... 4. Sa ii ofer fetitei mele totul.... nu ca nu as face-o dar uneori parca nu ii ofer destul 5. Sa imi fac prieteni mai multi si sa ies mai mult din casa.... Ce nu o sa fac niciodata: 1. Nu o sa imi insel sotul niciodata.... caci stiu cat poate durea o astfel de fapta.... 2. Nu o sa renunt niciodata la ideile mele despre educatie. 3. Nu o sa trec peste tradare, peste infidelitate .... caci stiu ce inseamna pentru un copil sa traiasca intr-o astfel de familie si nu o sa imi las fetita sa traiasca intr-o astfel de familie. 4. Nu o sa consum droguri.... 5. Nu o sa imi las familia ca sa plec sa lucrez prin alte tari. Am terminat o facultate... pe care mi-o doream sa o fac... in primul rand pentru mine... nu stiu daca voi profesa vreodata... dar cred ca datorita facultatii pe care am facut-o imi doresc o altfel de educatie pentru copilul meu... si incerc sa schimb ... cate ceva.. inclusiv pe bunici.. desi nu prea imi iese... Asta sunt eu .. un om care greseste ... un om care vrea prea mult de la viata... Poate ca totusi intr-o zi toate dorintele se vor implini... pana la urma SPERANTA moare ultima nu? Sunt mama ficei mele... sper eu o mama buna... vom vedea in timp ce va spune ea despre mine... sper ca voi reusi sa leg o prietenie adevarata cu fica mea... sper ca voi fi asa cum se asteapta ea sa fiu... Sunt sotia sotului meu... nu stiu daca sunt asa cum isi imagina el... stiu ca nu sunt perfecta si nici nu am pretentia sa fiu perfecta... as fi plictisitoare...:)) , dar sper ca macar pe jumatate sunt ceea ce isi doreste el... Sunt fiica parintilor mei... nu tocmai cea ascultatoare... dar desi i-am dezamagit de multe ori... si le-am gresit .. ii iubesc mult de tot si ii respect... si-as vrea sa stie ca indiferent de lucrurile pe care din punctul lor de vedere le-am gresit.. nu regret nimic din tot ce am facut in viata mea.... poate doar faptul ca nu am reusit sa fac facultatea cand trebuia si nu am o cariera, in rest absolut nimic. Sunt sora mai mare a surorii mele.... si sper ca de-a lungul anilor am invatat-o lucruri bune... nu cred ca am fost tocmai un model pentru ea... dar sunt mandra de ea... de faptul ca face o facultate acum la varsta la care ar fi trebuit si eu sa o fac....si sunt fericita ca e sora mea... Sunt nora socrilor mei... nu tocmai nora buna si placuta... dar asta sunt ... ii respect ca sunt parinti barbatului pe care il iubesc, cred ca sunt niste oameni minunati, dar in tiparele carora eu nu ma pot incadra.. poate ca nu simt bine.... dar asta simt ... Asta sunt eu.... o femeie cu ochii albastrii... care isi pune o gramada de intrebari tot timpul si care despica firul in patru...:)) dar sunt cred si destul de frumoasa si de inteligenta... si destul de amabila dar si orgolioasa si egoista... si sunt putin din toate cate exista.... ASTA SUNT EU....

FII CEEA CE POTI FI

Nu uita ca esti o fiinta deosebita, ca esti unica.

Nu cauta sa fii ca altii, incearca sa fii ceea ce poti fi tu.

Nu-i asculta pe cei care-ti contesta deciziile.

Mergi pe drumul pe care l-ai ales si nu privi inapoi cu regret.

Trebuie sa-ti asumi riscuri pentru a-ti indeplini visele.

Adu-ti aminte ca este mereu timp sa schimbi drumurile in viata.

Acorda-ti timpul necesar pentru a-ti da seama ce vrei cu adevarat.

In fiecare greseala vei invata lectii importante.

Fii multumita de felul in care esti.

Tu esti ceea ce esti si daca acest lucru nu este de ajuns pentru cineva, atunci acel cineva nu este de ajuns pentru tine!

INTREBARI....

De ce simtim nevoia sa fim iubiti? De ce e atat de important sa ne iubeasca cineva?

Credem ca iubirea inseamna neaparat si fericire... credem ca odata cu iubirea vine si fericirea...dar ce ne facem atunci cand iubirea nu ne este inteleasa, nu ne este impartasita??? Atunci apare durerea....Deci de ce cautam durere? de ce dam apoi vina pe celalalt pentru suferintele noastre? De ce acceptam astfel de lucruri in viata? De ce spunem ca in numele iubiri facem anumite lucruri???

Nu cred ca din iubire ranim.... mai degraba din orgoliu...

Copiii

Un copil e cea mai mare bucurie ce o poti simti , e cel care da sens vietii... S-a nascut Teodor Valentin, baiatul care imi va deveni in curand fin... Mi-am dorit din totdeauna fini... nu cred ca as reusi sa explic de ce, dar e un sentiment care ma face sa ma simt implinita. Sunt sotie si mama, dar e minunat sa sti ca vei fi nasa unui copilas... el a adus bucurie in sufletul mamei lui, al tatalui si al fratelui mai mare Albert Gabriel... dar si in sufletul meu... ma bucur pentru bucuria lor, sunt fericita ca visele lor s-au conturat si un al doilea bebe a sosit in familie. Le doresc multa sanatate si liniste... de ce liniste? pentru ca de obicei dupa ce ajungi acasa cu bebelusul incep sa apara rudele, vecinii, prietenii... cand ai nevoie de timp de acomodare cu bebelusul tau si el sa se acomodeze cu casa, cu mediul in care va trai si se va dezvolta, si cu parintii sa se cunoasca.... Ideal ar fi dupa sfatul specialistilor ca proaspatii parinti si bebelusul sa fie lasati in pace in prima luna de viata a bebelusului...

Ce poate oare sa aduca o mai mare bucurie in viata unui om decat nasterea unui copil? Nu cred ca exista altceva mai frumos si mai puternic ca sentiment decat momentul cand iti strangi in brate copilul pentru prima data, fie ca esti mama fie ca esti tata...

Aducem pe lume o viata... nu poate exista ceva mai sublim decat asta... Fie ca suntem femeie- mama care da nastere, fie ca suntem barbat - tata care sustine moral mama in cele 9 luni, si in ceea ce urmeaza... suntem oameni care devenim parinti ... care dam viata si care ar trebui sa incepem sa ne educam ca atunci cand copiii nostri vor fi tineri sa nu mai auda expresia: "tineretul ...asta!!!" E cazul sa schimbam ceva in conteptia oamenilor si pentru a face lucrul acesta trebuie sa incepem cu noi insine.

Oare cati parinti incearca sa afle cum sa isi educe copiii mai bine, din carti sau din cursurile care sunt specializate? Foarte multi dintre noi gandesc " lasa ca am crescut, si cu bataie, si cu vorbe urate, si cu lipsuri - poate sa creasca si copilul asta", dar de ce sa creasca asa? Cand se poate sa creasca in armonie, sa se dezvolte bine atat din punct de vedere fizic cat si psihic... Foarte putini se gandesc la ce impact au asupra copiilor faptele si vorbele noastre... Incercati sa va ganditi cate din faptele pe care le faceti astazi se datoreaza parintilor... e drept ca sunt parinti nostri si ne iubesc si fara sa stie au facut lucruri care ne-au ramas in suflet chiar daca nu le constientizam... de cate ori nu am zis " eu nu o sa fac asa cand voi avea copiii", dar oare cati dintre noi chiar schimbam lucrul respectiv si incercam sa nu il mai facem? Am auzit atat de des calificative la adresa copiilor :" esti rau"; " esti fricos"; "esti lenes".... etc... Oare nu stiti ca de ce ii repeti unui om un lucru de aceea nu mai incearca sa faca nimic bun?? " la ce sa ma mai chinui sa fac lucrurile bine cand oricum nu vede si zice ca sunt rau?"...

Sper ca aceste ganduri ale mele vor trezi in cei care citesc sentimente si ii vor pune pe ganduri! Sper ca vor ridica niste semne de intrebare... Sper ca voi ca adulti ve-ti cauta innauntrul vostru si ve-ti repara ce trebuie reparat ca ... in gandurile copiilor vostri sa fie doar cuvinte frumoase, ganduri bune....

Toate cele bune!

M-am pierdut

Am cautat sa imi gasesc cuvintele... dar m-am pierdut pe mine in lumea asta mare... Am pierdut convingerile pe care le aveam... am pierdut puterea de a merge mai departe... am pierdut...

Am fost intrebata de ce cred ca totul e o lupta... de ce trebuie sa ma consider invinsa de anumite lucruri... raspunsul e unul simplu insa... viata insasi e o lupta... O lupta in care exista invingatori dar si invinsi... o lupta in urma careia castigi experienta dar si pierzi... uneori te poti pierde pe tine...

Dar e o lupta in care si invinsii pot fi considerati invingatori...

Nu mai reusesc sa imi gasesc cuvintele... nu mai reusesc sa ma gasesc pe mine in lumea asta, oare de ce? unde si cand am gresit de am reusit sa ma pierd pe mine? Candva credeam in oameni buni... credeam ca exista pe lumea asta bunatate, respect... iubire.. pace...

Am pierdut aceasta credinta... in jur unde privesc vad doar rautate si suferinta... sunt putini cei care mai incearca sa schimbe ceva .... si sunt aproape inexistenti cei care reusesc sa faca ceva sa schimbe un pic lumea..

E ciudat sentimentul ca te-ai pierdut... nu il doresc nimanui... e greu sa mergi inainte cand simti ca nu mai esti... cand esti invizibil ... poate ca in nebunia asta a mea ciudata e si o parte buna dar nu am idee cum sa o descopar.. cum sa o gasesc... In tot ar trebui sa existe si ceva bun ... dar cum sa gasesti partea buna a lucrurilor? Cum?

" Vine un timp cand nu mai este zi, si nu s-a facut inca noapte... Si numai in acel moment, putem incepe sa contemplam lucrurile sau viata: pentru a vedea mai bine, avem nevoie de putina umbra, pentru ca suntem noi insine un amestec de lumina si umbra" - Christian Bobin

Poate ca pana la urma totul are sens... poate ca invatam astfel sa apreciem ceea ce avem atata vreme cat avem si nu dupa ce am ramas fara....lucrurile, persoanele.. viata respectiva...

Viata mea a fost un lung sir de durere... speram sa se schimbe in mai bine... am vazut o raza si am incercat sa o prind si sa o aduc in viata mea... intr-adevar pentru o perioada de timp a fost raza de care aveam nevoie.. nu stiu daca am apreciat-o la adevarata valoare sau daca doar mi-am imaginat ca e ceea ce imi trebuie si m-am amagit singura...dar cert este ca o vreau in viata mea... ca e lumina de care am nevoie ca sa deschid ochii dimineata ... ca e sensull vietii mele... ca e raza de lumina care imi calauzeste pasi...

Poate ca cine ar trebui sa inteleaga ceva din ce scriu aici nu o sa inteleaga... dar stiu ca in suflet e loc doar pentru iubire... si ca rautatea care ne inconjoara trebuie alungata din suflete... trebuie sa incercam sa pastram doar iubirea in sufletele noastre....

Daca eram… as fi fost…

Daca eram o luna, as fi fost - DECEMBRIE… atunci m-am nascut
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost -  VINERI… intr-o zi de vineri am adus minunea mea pe lume, plus, e inceputul                                                                                            weekendului
Daca eram o parte a zilei, as fi fost -  SEARA, cand apune soarele si cerul iau foc
Daca eram un animal marin, as fi fost -  DELFIN

Daca eram o directie, as fi fost -  INAINTE
Daca eram o virtute, as fi fost - ADEVAR
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost - VERONICA MICLE
Daca eram o planeta, as fi fost - SOARE
Daca eram un lichid, as fi fost -  BAILEY'S
Daca eram o piatra, as fi fost - JAD

Daca eram o pasare, as fi fost - PESCARUS
Daca eram o planta, as fi fost - O CALA
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – O PLOAIE CALDA DE VARA
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – UN PIAN
Daca eram o emotie, as fi fost - IUBIRE

Daca eram un sunet, as fi fost - VOCEA MARII
Daca eram un element, as fi fost - APA
Daca eram un cantec, as fi fost - UNDE DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E

Daca eram un film, as fi fost - STAPANA MIRODENIILOR
Daca eram un serial, as fi fost - EDERA
Daca eram o carte, as fi fost - POEZI... orice carte de poezi
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost - JULIETA
Daca eram un fel de mancare, as fi fost - CIOCOLATA
Daca eram un gust, as fi fost - DULCE
Daca eram o aroma, as fi fost - VANILIE
Daca eram o culoare, as fi fost - TURCOAZ
Daca eram un material, as fi fost - MATASE
Daca eram un cuvant, as fi fost - COPIL
Daca eram o parte a corpului, as fi fost -  OCHI
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost -  ZAMBET
Daca eram o materie de scoala, as fi fost -  ROMANA
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost - SANDY BELLE
Daca eram o forma, as fi fost - CERC
Daca eram un numar, as fi fost - 7  
Daca eram o masina, as fi fost - ALFA ROMEO

Am primit aceasta.. leapsa pe mail si am adaptat-o la persoana mea.... doar eu si dorintele mele...

Ce am pierdut, pe lângă copilul aşteptat?

Ce am pierdut? Simt un gol imens... o durere pe care nu reusesc sa o inabus desi as dori .. caci trebuie sa merg inainte si sa ii ofer clipe fericite fetitei mele... pentru ea trebuie sa merg inainte. 

• Nu vom sarbatori evenimentul unei naşteri fericite... nu voi simti fericirea de al tine in brate...
• Ce am visat pentru acest copil nu se va implini
• Dispare viitorul pe care familia noastra l-ar fi avut cu el – pentru ca imi doream ca fetita mea sa aibe cu cine se juca.. pe cine sa se bazeze la bine si la rau
• Am înregistrat un eşec, ca femeie, in proprii ochi
• Am pierdut încrederea în trupul meu care simt ca m-a tradat
• Am pierdut încrederea in mine
• Am pierdut controlul asupra sentimentelor noastre
• Vina, ruşinea, jena sunt ilogice dar prezente
• Imi  e teama ca nu pot duce atat de multa durere
• Am senzatia ca ar trebui sa nu vorbesc despre asta, sa ascund aceasta pierdere din moment ce celor din jur li se pare ca reactiile mele sunt exagerate.
• Simt ca nu sunt inteleasa si ma simt singura in toata aceasta durere
• Trebuie sa fac fata atitudinii celor ce  fara intentie ne privesc cu mila.
• Ma gandesc ca intr-un fel sau altul mi-am  ucis copilul
• Am impresia ca mi-am dezamagit sotul si fetita

Printesa mea

Printesa mea... a implinit 2 anisori... e mare de acum... e domnisoara... sunt tare fericita ca e fetita mea... si o iubesc nespus de mult...

  La multi ani Noemy... mami si tati te iubesc mult de tot!

Printesa mea .. de ziua ei...