M-am pierdut

Am cautat sa imi gasesc cuvintele... dar m-am pierdut pe mine in lumea asta mare... Am pierdut convingerile pe care le aveam... am pierdut puterea de a merge mai departe... am pierdut...

Am fost intrebata de ce cred ca totul e o lupta... de ce trebuie sa ma consider invinsa de anumite lucruri... raspunsul e unul simplu insa... viata insasi e o lupta... O lupta in care exista invingatori dar si invinsi... o lupta in urma careia castigi experienta dar si pierzi... uneori te poti pierde pe tine...

Dar e o lupta in care si invinsii pot fi considerati invingatori...

Nu mai reusesc sa imi gasesc cuvintele... nu mai reusesc sa ma gasesc pe mine in lumea asta, oare de ce? unde si cand am gresit de am reusit sa ma pierd pe mine? Candva credeam in oameni buni... credeam ca exista pe lumea asta bunatate, respect... iubire.. pace...

Am pierdut aceasta credinta... in jur unde privesc vad doar rautate si suferinta... sunt putini cei care mai incearca sa schimbe ceva .... si sunt aproape inexistenti cei care reusesc sa faca ceva sa schimbe un pic lumea..

E ciudat sentimentul ca te-ai pierdut... nu il doresc nimanui... e greu sa mergi inainte cand simti ca nu mai esti... cand esti invizibil ... poate ca in nebunia asta a mea ciudata e si o parte buna dar nu am idee cum sa o descopar.. cum sa o gasesc... In tot ar trebui sa existe si ceva bun ... dar cum sa gasesti partea buna a lucrurilor? Cum?

" Vine un timp cand nu mai este zi, si nu s-a facut inca noapte... Si numai in acel moment, putem incepe sa contemplam lucrurile sau viata: pentru a vedea mai bine, avem nevoie de putina umbra, pentru ca suntem noi insine un amestec de lumina si umbra" - Christian Bobin

Poate ca pana la urma totul are sens... poate ca invatam astfel sa apreciem ceea ce avem atata vreme cat avem si nu dupa ce am ramas fara....lucrurile, persoanele.. viata respectiva...

Viata mea a fost un lung sir de durere... speram sa se schimbe in mai bine... am vazut o raza si am incercat sa o prind si sa o aduc in viata mea... intr-adevar pentru o perioada de timp a fost raza de care aveam nevoie.. nu stiu daca am apreciat-o la adevarata valoare sau daca doar mi-am imaginat ca e ceea ce imi trebuie si m-am amagit singura...dar cert este ca o vreau in viata mea... ca e lumina de care am nevoie ca sa deschid ochii dimineata ... ca e sensull vietii mele... ca e raza de lumina care imi calauzeste pasi...

Poate ca cine ar trebui sa inteleaga ceva din ce scriu aici nu o sa inteleaga... dar stiu ca in suflet e loc doar pentru iubire... si ca rautatea care ne inconjoara trebuie alungata din suflete... trebuie sa incercam sa pastram doar iubirea in sufletele noastre....