miercuri, 24 decembrie 2008

JOCUL CU CAPRA



Incepand cu Ignatul si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia. 
Ca si la celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc. Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei". Aceasta se pare ca isi are originea in obiceiurile romanilor si elinilor: fie in jocurile si cantecele desfasurate in jurul altarelor pagane de preotii sau cantaretii travestiti in dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori in versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie in amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare. Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, incepe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapana casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt acasa, si apoi multumind se indeparteaza. 
Foaie verde si-o aluna 
Buna ziua, ziua buna 
Ia deschideti portile 
Sa intre capritele 
Ta, ta, ta, carpita ta 
Nu te da nu te lasa 
Ta, ta, ta, carpita ta 
Capra noastra-i cu margei 
Cu cercei cu catifeli 
Joaca vesel caprita 
Toti îs bucurosi de ea. 
Ta, ta, ta, carpita ta 
Nu te da nu te lasa 
Ta, ta, ta, caprita ta 
Si plecai si eu la târg 
Pe caprita ce s-o vând 
Si mergând pe drum, mergând 
Aud din urma strigând: 

Cumparatorul: 
- De vânzare-i capra bade? 
Ciobanul: 
- De vânzare! 
Cumparatorul: 
- Si cât vrei pe ea? 
Ciobanul: 
- 800 de lei! 
Cumparatorul: 
- E blânda, nu împunge? 
Ciobanul: 
- E blânda, nu împunge. 
(capra îl împunge pe cumparator) 
Cumparatorul: 
- Eu îti dau 400 de lei pe ea pentru ca împunge. 
Ciobanul: 
- De cât sa-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau 
un par în cap. (o loveste cu batul, capra cade si nu mai misca) 

Alaiul: 
- Valeu, capra noastra a murit! 
Ta, ta, ta, carpita ta 
Te-o lovit vreo boala grea 
Sau pe unde-i colindat 
Veste rea tu ai aflat. 

Ciobanul: 
- Baa…da capra nu-i moarta si nu din palitura 
a lesinat, ce din cele ce-o aflat. 

Alaiul: 
Scoala tu caprita mea 
Faptele s-or îndrepta 
Si-acum haide sa plecam 
Si-alte case colindam 
Ta, ta, ta, carpita ta 
Nu te da nu te lasa 
Ta, ta, ta, carpita ta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox

Arhivă blog



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!