"Exista o
veche istorisire a indienilor Cherokee despre capetenia unui mare sat. Intr-o
zi, acest conducator se hotaraste ca venise ziua sa-l invete pe nepotul sau ce
inseamna viata. Il duce la padure, il aseaza sub un arbore batran si ii
explica: “Fiule, in mintea si in inima fiecarui om s-a dus o lupta – o lupta
care dainuie si astazi. Chiar daca eu sunt conducatorul batran si intelept,
capetenia poporului nostru, aceasta lupta se poarta si in interiorul meu.
Daca nu stii
ca ea are loc, te va aduce in pragul nebuniei. Nu vei sti niciodata in ce
directie sa te indrepti. Uneori, vei castiga in viata, dar mai apoi, fara sa
intelegi de ce, vei descoperi ca te-ai ratacit, ca esti derutat si ti-e teama
ca poti pierde toate lucrurile pentru care ai muncit din greu. Adeseori vei
crede ca faci ceea ce trebuie, iar apoi vei descoperi ca faceai alegerile
gresite. Daca nu intelegi fortele binelui si ale raului, ale vietii
colective si ale celei individuale, ale sinelui adevarat si ale celui fals, vei
trai mereu o viata lipsita de liniste.
Este ca si
cum in mine ar trai doi lupi imensi: unul alb si unul negru. Lupul
alb este bun, bland si inofensiv. El traieste in armonie cu tot ceea
ce se gaseste in jurul lui si nu se simte atacat atunci cand nimeni n-a avut
aceasta intentie. Lupul bun - stabil si puternic datorita faptului ca
intelege cine este si de ceea ce este capabil – lupta doar daca e corect sa o
faca si cand trebuie, pentru a se proteja pe el sau pentru a-si apara
familia (si chiar si atunci o face cu masura). Are grija de toti ceilalti lupi
din haita sa si nu se comporta niciodata altfel decat este.
Dar in
interiorul meu traieste si un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, manios,
nemultumit, invidios si temator. Pana si cel mai neinsemnat lucru il face sa
izbucneasca intr-o criza de furie. Se lupta cu toata lumea, tot timpul, fara
niciun motiv. Nu poate gandi limpede, pentru ca lacomia de a avea mai mult,
mania si ura il coplesesc. Dar este o manie inutila, fiule, deoarece aceasta
manie nu va schimba nimic. El cauta cearta oriunde merge si de aceea o gaseste
cu mare usurinta. Nu are incredere in nimeni si nu are prieteni adevarati.”
Batranul
intelept a ramas in tacere pentru cateva clipe, lasand povestea celor doi lupi
sa patrunda in mintea tanarului sau nepot. Apoi, s-a plecat usor in fata, a
privit adanc in ochii nepotului si i-a marturisit: “Uneori, mi-e greu sa
traiesc cu cei doi lupi in mine, fiindca ambii se lupta cu inversunare, pentru
a pune stapanire pe spiritul meu.
Pironit
locului de povestea bunicului, baiatul se agata de hainele lui si il intreba pe
nerasuflate: “Care dintre cei doi lupi va invinge, bunicule?” Cu un
zambet cunoscator si o voce ferma, puternica, batranul ii spune: “Amandoi
inving, fiule. Vezi tu, daca aleg sa-l hranesc doar pe lupul alb, cel negru
va astepta mereu in umbra, ca sa vada cand ma dezechilibrez sau cand sunt
neatent, pentru a-l ataca pe celalalt si, astfel sa creeze multe probleme – si
mie, si tribului nostru. Va fi mereu furios si va face totul pentru a primi
atentia de care are nevoie. Daca ii ofer atentie acestui lup negru, fiindca ii
inteleg firea, daca il recunosc drept forta puternica ce este si ii dau de
inteles ca il respect si ma voi folosi de ajutorul sau, atunci cand
tribul nostru se va afla la necaz, va fi multumit si amandoi lupii au de
castigat. Toti avem de castigat.”
Derutat,
baiatul l-a intrebat: “Nu inteleg, bunicule. Cum se poate ca ambii lupi sa
castige?”Capetenia a continuat: “Vezi tu, fiule, lupul negru are multe calitati
importante de care s-ar putea sa am nevoie candva. Este aprig, are vointa
puternica si nu se da batut niciodata. Este destept, iscusit si poate concepe
cele mai complicate strategii, de care ai mare nevoie in vremuri de razboi. Are
multe simturi fine, pe care numai cel ce priveste prin ochii intunericului le
poate aprecia. In mijlocul unui atac, ar putea fi cel mai mare aliat al
nostru.”
Apoi,
batranul scoate din desaga lui doua bucati de vanat si le pune pe jos, una la
dreapta si una la stanga sa. Arata cu degetul spre ele si spune: “Aici, in
stanga, am hrana pentru lupul alb, iar in dreapta am hrana pentru lupul negru.
Daca aleg sa-i hranesc pe amandoi, nu se vor mai lupta intre ei ca sa-mi
castige atentia si ma pot folosi de fiecare dupa trebuinta. Si pentru ca
intre ei nu mai e razboi, imi pot asculta vocea cunoasterii profunde si pot
alege pe care trebuie sa-l folosesc atunci cand am nevoie.
Daca bunica
ta are nevoie de mancare pentru a pregati o masa mai deosebita, iar eu nu am
avut grija de asta asa cum ar fi trebuit, il pot ruga pe lupul alb sa-mi
imprumute farmecele sale, pentru a-l consola pe lupul ei negru, care e
infometat si furios. Lupul alb stie intotdeauna ce sa spuna si ma va ajuta sa
fiu mult mai atent la nevoile ei.
Vezi tu,
fiule, daca intelegi ca in interiorul tau exista doua mari forte si daca le
oferi amandorura acelasi respect, toti vom avea de castigat si va fi pace.
Pacea, fiul meu, este misiunea unui indian Cherokee-scopul suprem al vietii. Omul
care poarta inauntrul sau pacea are totul. Cel care este dezbinat in
razboiul interior nu are nimic.
Tu esti un
tanar care trebuie sa aleaga cum va interactiona cu fortele launtrice opuse.
Ceea ce vei alege va hotari cum iti vei trai restul vietii. Iar atunci cand
unul dintre lupi va avea nevoie de o atentie deosebita – ceea ce se intampla
uneori – nu trebuie sa te rusinezi; poti recunoaste asta in fata inteleptilor
si sa primesti ajutorul de care ai nevoie. Daca vorbesti deschis, cei care au
trecut deja prin aceasta lupta iti pot oferi din intelepciunea lor.”
Fragmente
din “De ce oamenii buni fac lucruri rele?”- Debbie Ford
Am aceste fragmente pe calculator de ceva vreme.... acum le-am citit si mi se pare ideal sa impart cu cei care citesc blogul.... Toate cele bune!
