Rugaciune....

Preluata de pe http://pentrufamilie.ro

  

IUBIM DIN PRIMA CLIPA

     Ne nastem pentru a iubi... ba chiar iubim inca inainte de a ne naste... o iubim pe mama si il iubim pe tata... care atat cat am fost acolo in burtica la mami ne-a spus povesti, ne-a mangaiat si ne-a linistit ori de cate ori eram nelinistiti... 

      Iubim... si uneori iubirea doare... avem o viata si este atat de scurta... oare de ce nu invatam sa pretuim ceea ce avem? Oare de ce lasam sa patrunda in inimile noastre supararea? Oare nu stim ca in orice clipa putem pierde totul? Si totusi ne indepartam de cei pe care ar trebui sa ii iubim... de cei care ar trebui sa ne iubeasca... oare este atat de greu sa incercam sa lasam doar iubirea in inimile noastre? De ce ar trebui sa ne schimbam? Parinti nostri ne-au crescut cu iubire... si am vazutt ca de-a lungul vremurilor intotdeauna iubirea a invins... dar parca in ziua de astazi nu mai exista... parca toata lumea invidiaza pe toata lumea... X pe Y pentru ca are nu stiu ce cariera, Y pe Z ca are copii... si tot asa... de ce nu ne putem bucura uni de alti? de ce nu ne putem ajuta uni pe alti... Pe strada pe care locuiesc parinti mei, acum multi ani nu exista nici o casa dar o mica comunitate s-a hotarat sa locuiasca acolo asa ca au pus cu toti umarul la treaba si au facut casa dupa casa... s-au ajutat intre ei pentru ca fiecare sa aibe o casa... In ziua de azi nu cred ca te-ar ajuta cineva nici cu un apel la 112... poti muri in mijlocul drumului ca nimeni nu te ajuta... Unde a disparut iubirea dintre oameni? Unde s-a pierdut?

      Vad doar oameni preocupati de material... si care vor din ce in ce mai mult... la ce va foloseste? Nu stati tot intr-o camera? Nu mancati tot la o masa? Invatati sa va bucurati de ceea ce aveti acum cat inca nu e prea tarziu... 

        Cu toti avem dorinte ... avem vise ...  dar daca ne gandim doar la ele ... clipele trec pe langa noi fara sa bagam de seama ceea ce avem si cate clipe am ratat doar din neglijenta... caci nu pot totusi sa cred ca nu cautam fericirea cu toti...

       Visez si eu la o casa nu foarte mare dar in care fica mea sa aiba camera ei... visez si eu la o gradina cu flori si o curte frumoasa... dar daca m-as pierde in aceste vise as pierde zambetul ficei mele...  Ca sa se implineasca aceste vise probabil ca ar trebui sa muncesc din greu sa castig mai bine pentru a putea ajunge sa am casa din vis... dar si in aceasta situatie as pierde... si stiti de ce? Pentru ca nimic din lumea aceasta nu are valoarea zambetului... rasului cristalin si plin de inocenta a lui Noemy... oricate bogatii as avea nu mi-ar folosi la nimic daca nu as sti sa ma bucur de clipele cu ea si m-as pierde in material... Dragi parinti... bunici... matusi... si toti cei care aveti un copil in familie sau in preajma... puneti-va intrebarea :" Se merita sa pierdeti toate clipele frumoase pentru cativa bani?" 

    Eu cred ca nu... Nu va ve-ti mai intalni cu astfel de clipe... sunt atat de unice... langa un copil nu ai cum sa te plictisesti... nu ai cum sa nu te bucuri de clipele petrecute cu el... de ce? pentru ca e sincer ceea ce in viata noastra sociala nu intalnim... El... copilul iti zambeste din suflet nu prefacut.... si cand te strange in brate o face cu toata dragostea... 

       E treaba voastra a tuturor celor care ratati astfel de momente gasind tot felul de scuze... dar nu cred ca ve-ti putea cumpara vreodata un suflet sincer ... da s-ar putea sa il castigati pentru o perioada scurta cu cadouri costisitoare... dar sigur va vedea adevarul pentru ca nu poti insela sau minti un suflet curat...

        Iubirea...................

Vinerea mare

     In Vinerea Mare, ziua în care Hristos a fost rastignit, a murit pe cruce si a fost apoi ingropat, credinciosii merg la biserica pentru a duce flori, a canta bocetul Fecioarei Maria si a trece pe sub Epitaf, panza pe care se afla imprimata icoana înmormantarii Domnului.

   Mai este foarte putin pana la momentul Invierii Domnului asa ca va doresc tuturor sarbatori fericite...

UN PASTE FERICIT!!

Respectati-va copii

 

   Duminica 12 aprilie 2009... o zi insorita, numai buna de mers in parc la plimbare... In parc lume multa.. era de asteptat tinand cont ca mai era si ziua de Florii si Pastele Catolic... o multime de copii care se bucurau sincer de venirea primaverii... de aer curat... dar de unde atata aer curat? O multime de parinti stau cu tigara in gura chiar langa copii ... si ce daca e loc de joaca? ce daca am iesit cu copii sa respire aer curat... ce daca mai incolo cu cinci centimetri de ei este o femeie insarcinata... e mult mai importanta acea tigara.. nu se pot abtine nici macar cinci minute in prezenta copiilor? Oare e atat de important fumul acela bagat in plamani incat nu pot sa stea macar cat scot copilul la aer? Nu am nimic impotriva celor care fumeaza... fiecare face ce vrea cu viata lui.. dar cred ca cu toti ar trebui sa avem respect fata de copii nostri... ar trebui sa invatam sa ne bucuram de clipele frumoase petrecute cu copii nostri fara sa-i afumam... 

   Am mai patit o data in parc ... era o tanti care manca seminte si arunca cojile in nisip... cand i-am atras atentia mi-a spus ca ce as vrea sa faca cu cojile? oare faptul ca copilul ei se juca cu acel nisip... si exista chiar posibilitatea ca copilul ei sa bage in gurita... Chiar nu se poate sa gandim cand facem unele lucruri? Nu ma cred perfecta dar incerc tot timpul sa fiu atenta la ce fac in prezenta copilului meu pentru ca invata foarte repede... Am auzit intotdeauna replica:" nu are cei sapte ani", dar cei care ne cresc... care cresc copii oare si-au pus intrebarea daca nu cumva si ei sunt de vina? Caci foarte multi parinti, si bunici in special zic..." daca a mers cu copilul meu cu nepotul de ce sa nu mearga?" pentru ca vremurile se schimba ... si trebuie sa ne adaptam.. pentru ca vrem ce e mai bun pentru copiii nostri... si pentru ca parinti nostri ne-au oferit la vremea copilariei noastre ce se putea in momentul respectiv... acum sunt alte vremuri si alte tentatii... de aceea cred ca pentru a oferi o viata mai buna copiilor nostri mai intai trebuie sa ne uitam cu atentie la noi si sa indreptam ce trebuie si se poate indrepta...

 Trebuie sa ne respectam copii.

Urare pentru Pastele catolic

Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului sa reverse asupra voastra sanatate, belsug si bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfanta sa va ridice sufletele spre noi trepte spiritoale si sa va calauzeasca pasii pe drumul vietii.

 

   Iepurasul sa v-aduca tot ce va doriti!

  Paste fericit!

Urare de florii

De Florii tuturor florilor... un calduros  " LA MULTI ANI!" O primavara frumoasa...si tot ce va doriti!

Ce am invatat

Ce am invatat pana azi de la viata:        

•           Am invatat ca in viata daca sti sa zambesti totul e mai usor
  
•           Am invatat ca pentru a fi capabil sa accepti darul iubirii, trebuie sa te dezbraci de toate prejudecatile pe care le porti in tine...
  
•          Am invatat ca ceea ce altii considera a fi o nebunie...pentru  tine poate devenii cea mai dulce minune...
  
•          Am invatat sa ma daruiesc cu pasiune...
  
•          Am invatat sa traiesc prezentul, fara sa ma gandesc la  maine...
  
•         Am invatat ca cerul e mult mai aproape atunci cand iubesti...
  
•         Am invatat ce inseamna prietenia...filozofand in noptile tarzii ...
  
•        Am invatat ce aroma deosebita are cafeaua cand o bei dimineata impreuna cu persoana iubita
  
•        Am invatat sa-mi pot arata neputinta si sa cer ajutor atunci cand aripile-mi sunt obosite de zbor...
  
•       Am invatat sa am curajul sa spun Nu...fara sa-mi fie frica ca refuzul meu va rani...
  
•       Am invatat ca timpul poate face dragostea mai mare fara a o transforma in banaliate sau obisnuinta...
  
•      Am invatat ca iubirea te ajuta  sa cresti....sa ajungi pana aproape de soare...
  

 
 AM INVATAT CA IUBIREA E CEL MAI PRETIOS DAR...

 

Lucrurile nu sunt ce par a fi

E foarte usor sa jignesti o persoana. Vorbele dor cel mai tare. Sunt prejudecati peste care oamenii nu vor sa scape, sau mai simplu, se amagesc sau se hranesc cu aceste iluzii.

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"... 
 Istorioara:

Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa  unei familii instarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri sa  innopteze  in camera de oaspeti. In schimb le-a oferit o camaruta in subsol. In timp ce isi faceau paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat. Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a  raspuns:

"Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi".

In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac  dar foarte ospitalier, taran ce locuia impreuna cu sotia lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, i-au lasat  pe ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie. Cand s-au  trezit a doua zi, ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand. Singura lor vaca al carei lapte era singurul lor venit, murise pe camp.
Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran,  cum se poate intampla un asemenea lucru? "Primul om avea tot, si totusi l-ai ajutat", a spus el. "A doua familie avea atat de putin, dar era in stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara". 
"Lucrurile  nu sunt intotdeauna ce par a fi", i-a raspuns ingerul cel batran."Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca.Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de tarani,  ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca.

Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par fi!

Uneori chiar asa se intampla cand lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebuie. Daca ai credinta, e nevoie doar sa crezi ca orice intamplare este intotdeauna in avantajul tau. S-ar putea sa nu stii (sa nu afli de ce anume te-a pazit Dumnezeu) pana foarte tarziu...
Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede... Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi...lasandu-si minunatele  amprente asupra inimii noastre... si noi nu mai suntem aceeasi pentru ca ne-am  facut un prieten bun!!!
Ieri a trecut.
Maine este un mister.
Astazi este un dar.  De aceea se cheama prezent!
Cred ca viata aceasta este deosebita... traieste si  savureaza fiecare moment...

De ce dor cuvintele???

  De ce ne dor cuvintele? spuse pe un ton..sau pe altul....ne afecteaza... 

Poate pentru ca suntem oameni, si suntem sensibili, si atunci cand acele cuvinte vin de la persoane pe care le iubim, le simtim ca pe niste mici cutite in inima...Ne dor cand vin din partea unor persoane la care tinem, ne dor pentru ca au putut gandi altfel despre noi, pentru ca, de multe ori, sunt neadevaruri . Cuvintele dor si se duc exact acolo unde simti durerea mai mult, in suflet , acolo raman , bine inradacinate .

IERTAM dar NU UITAM!

Cuvintele grele!!  al carui ecou il auzim tot restul vieti! Cuvintele  dor, pentru ca de cele mai multe ori suntem convinsi ca insemnam ceva pentru acea persoana! Oare gresim atunci cand avem incredere in oameni? Oare ne inselam cand credem ca valoram ceva pentru persoanele care sunt langa noi?

Pumnii dor, picioarele-n coaste dor, lasa urme, vanatai, care dor... foarte adevarat, dor cam tare, dar pentru maxim o saptamana, doua maxim. Cuvintele lasa vanatai care se vindeca mult mai greu. Suntem cu totii "testoase" intr-un fel, receptionam lovitura dupa lovitura, si de cele mai multe ori obisnuim sa ne refugiem in carapacea noastra, unde simtim ca atrocitatile vremurilor in care traim nu ne mai pot atinge prea tare. Din pacate vorbele nu lovesc in carapace, vorbele se tarasc inauntru, si ne invadeaza tocmai intimitatea, tocmai fortareata in care credeam ca vom fi salvati. De aceea dor, pentru ca suntem fragezi pe interior, ne vindecam, dar mult mai greu in urma lor.

Cuvintele dor deoarece picura in suflet...Cuvintele te omoara daca vin de la o persoana iubita deoarece te fac sa crezi ca sentimentele acelei persoane se sting, ca nu mai are aceiasi parere buna despre tine.Cuvintele iti revin mereu in minte ca un ecou. 

Daca unul oarecare pe strada iti spune un cuvant urat sau te jigneste treci mai departe fara nici o problema ... dar atunci cand o persoana draga te jigneste doare foarte tare... de multe ori mai bine ti-ar da o palma decat un cuvant...

Nu dispera cand soarta te apasa

Si nici nu plange de al tau destin

Caci dupa chin viata-i mai frumoasa

Cum dupa ploaie ceru-i mai senin

Conflictul

O tema ce ma macina de ceva timp si pe care nu stiu cum sa o rezolv: CONFLICTUL intre generatii.

Am fost jignita de cei mai invarsta ca mine si am incercat sa trec peste dar simt ca nu mai pot... am si eu o limita...sa ii spui unei femei dupa ce se cuafeaza ca acum arata a femeie mi se pare a fi o remarca mai mult decat rautacioasa... sa ii spui unei mame ca copilul ei in varsta de 4-5 luni ca acum seamana a om iarasi mi se pare o remarca foarte deplasata Voi cei care cititi aces blog ce parere aveti despre aceste comentarii? Credeti ca isi au rostul? Sau sunt eu prea sensibila? 

De curand mi s-a spus "paranoica" o sa consider ca respectiva persoana care a folosit termenul nu cunoaste ce inseamna respectivul cuvant. E drept ca nu mai sunt atat de indulgenta pe cat eram si ca maternitatea m-a schimbat, dar pe ce femeie nu o schimba un astfel de eveniment? Acesta e momentul in care bani nu mai au nici o valoare pentru mine... au valoare doar lucrurile marunte... un zambet, o floare,  o imbratisare... sinceritatea a avut intotdeauna valoare pentru mine...

Intotdeauna am considerat mult mai frumos si mai corect sa ii spui omului in fata ce te deranjeaza ... dar oameni in general prefera sa vorbeasca pe la spate. Dragi prieteni si voi toti cei care ma cunoasteti ar trebui sa stiti ca vorbindu-ma pe la spate nu faceti decat sa ma indepartati de voi si sa va scutesc de prezenta mea fie ea chiar si ocazionala... asa ca e decizia voastra! Asta sunt! Iubesc oameni sinceri si care au curajul sa spuna in fata ce au de spus nu pe cei care ma vorbesc pe la spate! 

Deci dragi cunostinte cand mai vreti sa ma faceti in fel si chip macar aveti curajul sa imi spuneti in fata e mai corect si fata de mine si fata de voi... si atfel putem si rezolva problemele... timpul nu rezolva totul asa cum credeti! Problemele trebuiesc discutate pentru a fi rezolvate ... dar daca preferati sa pierdeti clipele minunate care nu vor mai exista in viata caci Noemy acum e mica si nu va fi mica o eternitate e problema voastra! 

 Eu nu am de gand sa imi mai amarasc zilele din cauza voastra! Vreti distanta? Ok, voi sta la distanta... e alegerea voastra! Pacat insa ca in loc sa va bucurati de zilele frumoase alaturi de o copila minunata va place sa ma jigniti pe mine mama acestei minunatii... si astfel va indepartati si de ea.. caci din pacate nu voi accepta niciodata langa copilul meu oameni prefacuti... 

 IUBESC SI AM IUBIT VIATA si nu voi lasa pe nimeni niciodata sa ma mai faca sa sufar. Vreau ca printesa vietii mele sa aibe cea mai fericita copilarie, si in aceasta ecuatie nu intra oameni care ma vorbesc pe la spate... motivul? Pentru ca nimeni nu are dreptul sa ii umbreasca in vre-un fel copilaria cu cuvinte pe care nici ei nu le inteleg...