luni, 23 noiembrie 2009

Scrisoare adresata de Al Vlahuta fiicei sale Margareta

"Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, - sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu pentru ca mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea... al doilea, de! norocul si celelalte "pere malaiete", care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire s nici o putere, pe cand fericirea, aevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-a iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti. Atatia cati merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se'ngrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa sti doar ce vrei. Si vad c-ai inceput sa sti si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat.
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te nainsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi "Uitati-va la mine!". Dar, mai ales asvrea sa sriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta, a carei amintire te-ar putea fae vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelehi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.

Te imbratiseaza cu drag,

A. Vlahuta

Cand ai implinit saptesprezece ani."


Ii multumesc din tot sufletul scumpului meu nan Jenica, care mi-a trimis aceasta minunata scrisoare si mie cand am implinit 17 ani. Am pastrat-o si o voi pastra cu mare grija... Am scris-o aici pentru ca mi se pare foarte deosebita si vreau sa o impart cu toti cei care viziteaza blogul meu. Va multumesc ca existati si va faceti timp sa cititi sau sa spicuiti ceea ce scriu eu aici.

Un comentariu:

  1. Da. O scrisoare foarte frumoasă. Mi-ar fi plăcut să îl cunosc pe acest om atît de sensibil și atît de senin.

    Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox

Arhivă blog



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!