IUBIRE - de Camelia Voicu

La început a fost o clipă, şi m-am aprins...
în gândurile mele zbura o gărgăriţă.
Erai tu, mă priveai ca pe un foc arzând
punându-mi în suflet un dor ce stă în loc,
apoi te-am pierdut uitându-mă în gol.
Am încercat sa te las unde te-am găsit,
Dar fiecare pas mă duce la tine ca într-un vals;
apari, dispari ca fulgerul în noapte.
Vreau să alerg desculţă prin bălţi de ceară
iar de te găsesc aş vrea să-ţi cad în braţe,
să mă afund în limpezimea ochilor tăi,
apoi să mă laşi să plutesc ca un nor pribeag.
Să mă laşi în lumina lunii să visez cu tine
să-ţi sărut în şoaptă zâmbetul de neuitat
şi să strig că mă faci să plâng de fericire.
Te doresc când mă alinţi şi eu tresar,
când mă ţii de mână şi timpul se opreşte;
îţi simt căldura ce îmi pătrunde în oase
şi rămân vrăjită, respirând o mare iubire.