miercuri, 19 noiembrie 2008

Ioana doarme- Victor Hugo


Dulci, ochisorii, mâine si-i va deschide-abia;
În somn, mi-a prins un deget, umplând mânuta sa;
Iar eu, citesc, cu grija ca nimeni s-o destepte.
Gazeta ce ma-njura dând sfaturi întelepte:
La Charenton sa-i duca pe cei ce m-ar citi!
Pe rug sa fie arsa, orisice carte-as scri!
Un ziar invita lumea, cu lacrimi pe pleoape,
Pe strazi sa-mi dea cu pietre, de mine ca sa scape,
Caci scriu un talmes-balmes lugubru, veninos,
În care dracii-n umbra-si tes rânjetul scârbos;
În altul ma boteaza: Apostolul Ghehenii;
Sunt Anticrist, Satana, si plin de-afurisenii;
Sa ma-ntâlneasca-n codru, niciunul nu ar vrea;
Un ins îmi da cucuta; un altu-mi zice: Bea!
Am omorât ostateci; am dat jos Luvrul poate;
Fagaduiesc multimii noi împarteli netoate;
Parisu-n flacari, fruntea-mi roseste, de borfas;
Sunt cel care atâta, dând foc; sunt ucigas;
Dar as fi fost, desigur, mult mai putin sinistru,
Daca-mparatul poate ar fi facut ministru
Pe-otravitorul public ce sunt si asasin!
Asa i-aud cum tipa în jurul meu, hain,
Si numele mi-l striga si-l scuipa, plini de ura;
Copilul doarme însa si-n visul care-l fura,
Bunicule, îmi zice: fii bun si iertator!
Si cu mânuta-i, mâna mi-o strânge, binisor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!