luni, 10 octombrie 2011

Intarcarea


„O fata are trei vieti : prima cand se naste, a doua cand se casatoreste si a treia cand devine mama”, este o replica intr-un film indian care mi-a ramas in minte. Sa fi mama e cel mai minunat servici din lume, cel mai bine platit, nimic nu poate sa bucure o mama mai mult decat zambetul copilului ei, rasul zglobiu, imbratisarile atat de stranse. . . Pentru mine e totul!!! Zambetul Karynei cand ma zareste, imbratisarea stransa a lui Noemy cand vine de la gradinita si imi spune „mami mi-a fost dor de tine!”, nimic pe lumea asta nu poate compensa asa ceva, si nici o bogatie oricat de mare ar fi nu poate egala ceea ce primesc de la fetele mele.

Cand o alaptam pe Noemy am citit foarte multe lucruri despre Alaptare si despre intarcare, am citit experiente pe diferite forumuri, care m-au facut sa ma gandesc cu groaza la acel moment. Nu mi-am dorit sa o intarc pe Noemy, era mult prea frumos momentul in care o alaptam, un moment atat de unic si de special pentru o mama si copilul ei. As fi continuat. . . nu am idee cat desi toata lumea ma intreba „cum? Ii mai dai si la varsta asta? E mare, ar trebui sa o intarci!” . Decizia de a o intarca nu a fost nici a mea nici a ei! Mi-am mai dorit un bebe si soarta a facut sa raman insarcinata cand Noemy avea doi ani fara o luna. Atunci a trebuit sa o intarc deoarece trebuia sa fac un tratament, si as fi riscat sa se duca in lapte. A fost un moment pe care nu mi l-am dorit, dar daca trebuia . . . cu strangere de inima i-am spus fetitei mele : „mami are buba si nu mai poate sa iti dea sa papi lapte, si tu esti fetita mare si papi lapte din cana”. Cred ca cel mai greu mi-a fost mie! Noemy a mai incercat dar ii aduceam aminte ca am buba, ca i-am spus, si ca sa intaresc cuvintele mele, mi-am facut cateva semne cu creionul dermatograf si i le-am aratat.  O saptamana a incercat printesa mea insa am ramas pe pozitie, i-am repetat ca mami are buba, apoi a uitat si nu a mai incercat! Eu am avut dureri pentru ca mi s-au umplut sanii de lapte si erau tari. Singurul lucru pe care il puteam face era sa tin comprese reci!!! A fost o perioada grea dar am trecut peste ea impreuna cu fetita mea!

Pe Karyna inca o alaptez, nu am idee cum va fi cu ea, cum voi proceda, dar o voi alapta si pe ea cel putin tot atat... Eu am incredere in instinctele mele si in fetele mele, ele stiu cel mai bine ce le trebuie corpului lor pentru dezvoltare armonioasa!!!

Un comentariu:

  1. si noi avem aceeasi poveste ca si voi. deocamdata ne alintam la sanulet.

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Calendar Ortodox



Va multumesc pentru vizita si va mai astept!