Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus dupa fus.
Din zori si pana-n seara;
Cu furca-n brau, cu gandul dus,
Era frumoasa de nespus
in portu-i de la tara...
Cata la noi asa de bland,
Senina si tacuta;
Doar suspina din cand in cand
La amintirea vreunui gand
Din viata ei trecuta.
De cate ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!