Lucrurile nu sunt ce par a fi

E foarte usor sa jignesti o persoana. Vorbele dor cel mai tare. Sunt prejudecati peste care oamenii nu vor sa scape, sau mai simplu, se amagesc sau se hranesc cu aceste iluzii.

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"... 
 Istorioara:

Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa  unei familii instarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri sa  innopteze  in camera de oaspeti. In schimb le-a oferit o camaruta in subsol. In timp ce isi faceau paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat. Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a  raspuns:

"Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi".

In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac  dar foarte ospitalier, taran ce locuia impreuna cu sotia lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, i-au lasat  pe ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie. Cand s-au  trezit a doua zi, ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand. Singura lor vaca al carei lapte era singurul lor venit, murise pe camp.
Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran,  cum se poate intampla un asemenea lucru? "Primul om avea tot, si totusi l-ai ajutat", a spus el. "A doua familie avea atat de putin, dar era in stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara". 
"Lucrurile  nu sunt intotdeauna ce par a fi", i-a raspuns ingerul cel batran."Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca.Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de tarani,  ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca.

Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par fi!

Uneori chiar asa se intampla cand lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebuie. Daca ai credinta, e nevoie doar sa crezi ca orice intamplare este intotdeauna in avantajul tau. S-ar putea sa nu stii (sa nu afli de ce anume te-a pazit Dumnezeu) pana foarte tarziu...
Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede... Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi...lasandu-si minunatele  amprente asupra inimii noastre... si noi nu mai suntem aceeasi pentru ca ne-am  facut un prieten bun!!!
Ieri a trecut.
Maine este un mister.
Astazi este un dar.  De aceea se cheama prezent!
Cred ca viata aceasta este deosebita... traieste si  savureaza fiecare moment...

De ce dor cuvintele???

  De ce ne dor cuvintele? spuse pe un ton..sau pe altul....ne afecteaza... 

Poate pentru ca suntem oameni, si suntem sensibili, si atunci cand acele cuvinte vin de la persoane pe care le iubim, le simtim ca pe niste mici cutite in inima...Ne dor cand vin din partea unor persoane la care tinem, ne dor pentru ca au putut gandi altfel despre noi, pentru ca, de multe ori, sunt neadevaruri . Cuvintele dor si se duc exact acolo unde simti durerea mai mult, in suflet , acolo raman , bine inradacinate .

IERTAM dar NU UITAM!

Cuvintele grele!!  al carui ecou il auzim tot restul vieti! Cuvintele  dor, pentru ca de cele mai multe ori suntem convinsi ca insemnam ceva pentru acea persoana! Oare gresim atunci cand avem incredere in oameni? Oare ne inselam cand credem ca valoram ceva pentru persoanele care sunt langa noi?

Pumnii dor, picioarele-n coaste dor, lasa urme, vanatai, care dor... foarte adevarat, dor cam tare, dar pentru maxim o saptamana, doua maxim. Cuvintele lasa vanatai care se vindeca mult mai greu. Suntem cu totii "testoase" intr-un fel, receptionam lovitura dupa lovitura, si de cele mai multe ori obisnuim sa ne refugiem in carapacea noastra, unde simtim ca atrocitatile vremurilor in care traim nu ne mai pot atinge prea tare. Din pacate vorbele nu lovesc in carapace, vorbele se tarasc inauntru, si ne invadeaza tocmai intimitatea, tocmai fortareata in care credeam ca vom fi salvati. De aceea dor, pentru ca suntem fragezi pe interior, ne vindecam, dar mult mai greu in urma lor.

Cuvintele dor deoarece picura in suflet...Cuvintele te omoara daca vin de la o persoana iubita deoarece te fac sa crezi ca sentimentele acelei persoane se sting, ca nu mai are aceiasi parere buna despre tine.Cuvintele iti revin mereu in minte ca un ecou. 

Daca unul oarecare pe strada iti spune un cuvant urat sau te jigneste treci mai departe fara nici o problema ... dar atunci cand o persoana draga te jigneste doare foarte tare... de multe ori mai bine ti-ar da o palma decat un cuvant...

Nu dispera cand soarta te apasa

Si nici nu plange de al tau destin

Caci dupa chin viata-i mai frumoasa

Cum dupa ploaie ceru-i mai senin

Conflictul

O tema ce ma macina de ceva timp si pe care nu stiu cum sa o rezolv: CONFLICTUL intre generatii.

Am fost jignita de cei mai invarsta ca mine si am incercat sa trec peste dar simt ca nu mai pot... am si eu o limita...sa ii spui unei femei dupa ce se cuafeaza ca acum arata a femeie mi se pare a fi o remarca mai mult decat rautacioasa... sa ii spui unei mame ca copilul ei in varsta de 4-5 luni ca acum seamana a om iarasi mi se pare o remarca foarte deplasata Voi cei care cititi aces blog ce parere aveti despre aceste comentarii? Credeti ca isi au rostul? Sau sunt eu prea sensibila? 

De curand mi s-a spus "paranoica" o sa consider ca respectiva persoana care a folosit termenul nu cunoaste ce inseamna respectivul cuvant. E drept ca nu mai sunt atat de indulgenta pe cat eram si ca maternitatea m-a schimbat, dar pe ce femeie nu o schimba un astfel de eveniment? Acesta e momentul in care bani nu mai au nici o valoare pentru mine... au valoare doar lucrurile marunte... un zambet, o floare,  o imbratisare... sinceritatea a avut intotdeauna valoare pentru mine...

Intotdeauna am considerat mult mai frumos si mai corect sa ii spui omului in fata ce te deranjeaza ... dar oameni in general prefera sa vorbeasca pe la spate. Dragi prieteni si voi toti cei care ma cunoasteti ar trebui sa stiti ca vorbindu-ma pe la spate nu faceti decat sa ma indepartati de voi si sa va scutesc de prezenta mea fie ea chiar si ocazionala... asa ca e decizia voastra! Asta sunt! Iubesc oameni sinceri si care au curajul sa spuna in fata ce au de spus nu pe cei care ma vorbesc pe la spate! 

Deci dragi cunostinte cand mai vreti sa ma faceti in fel si chip macar aveti curajul sa imi spuneti in fata e mai corect si fata de mine si fata de voi... si atfel putem si rezolva problemele... timpul nu rezolva totul asa cum credeti! Problemele trebuiesc discutate pentru a fi rezolvate ... dar daca preferati sa pierdeti clipele minunate care nu vor mai exista in viata caci Noemy acum e mica si nu va fi mica o eternitate e problema voastra! 

 Eu nu am de gand sa imi mai amarasc zilele din cauza voastra! Vreti distanta? Ok, voi sta la distanta... e alegerea voastra! Pacat insa ca in loc sa va bucurati de zilele frumoase alaturi de o copila minunata va place sa ma jigniti pe mine mama acestei minunatii... si astfel va indepartati si de ea.. caci din pacate nu voi accepta niciodata langa copilul meu oameni prefacuti... 

 IUBESC SI AM IUBIT VIATA si nu voi lasa pe nimeni niciodata sa ma mai faca sa sufar. Vreau ca printesa vietii mele sa aibe cea mai fericita copilarie, si in aceasta ecuatie nu intra oameni care ma vorbesc pe la spate... motivul? Pentru ca nimeni nu are dreptul sa ii umbreasca in vre-un fel copilaria cu cuvinte pe care nici ei nu le inteleg...  

VIATA

 Ce e viata?  Un lung sir de intamplari fericite sau nefericite...depinde de soarta fiecaruia... a mea.. e un lung sir de suferinta... uni au spus ca sunt "paranoia" alti se cred atotstiutori si stiu ce simt, ce vreau de toate... ei se cred atotstiutori si asta pentru ca au o anumita varsta... oare daca inaintezi in varsta iti da dreptul sa ii judeci pe ceilalti sau sa crezi ca tu le sti pe toate??? Urasc oameni prefacuti si totusi lumea asta e facuta doar din oameni prefacuti...  Sunt in jurul nostru peste tot.. . in fata " vai ce te mai iubesc" si pe la spate nu stiu cum sa iti faca rau...ca esti " paranoia" nici macar nu au curajul sa recunoasca ca nu te suporta, ca ii incurci... M-am saturat de viata asta plina cu oameni prefacuti... vreau o viata plina de iubire... mi-am dorit o familie frumoasa in care totul se discuta in fata si nu pe la spate si am crezut ca am gasit-o dar m-am inselat... M-i s-a spus ..: " fi si tu altfel... bagate in sufletu; omului chiar daca nu iti place" fi o prefacuta ca doar toti sunt prefacuti de ce sa fi tu altfel? Ca ai crezut in vorbele care le-au spus? Erau doar minciuni!!! Nu exista oameni care sa aprecieze sinceritatea si sa o daruiasca.... Daca le spui un adevar ... sar in sus... ca s-au inervat si nu au nervi si pentru " prostia" ta. Se cred mai presus de orice... Sa le dea Dumnezeu sanatate si viata cat mai lunga in care sa savureze raul pe care l-au facut... Sper ca poate intr-o zi printr-o minune vor intelege cat de mult au ranit cu vorbe fara sens... si mai sper ca nu va fi prea tarziu atunci cand vor vrea sa-si ceara scuze pentru raul care l-au facut desi nu va putea fi sters niciodata... Sunt cuvinte pe care nu le voi uita niciodata... sunt rani pe care le-au facut....

Pacat ca nu avem decat o viata... si ne batem joc de ea.. in  loc sa ne bucuram de oameni care ne iubesc! Avem o viata si dam importanta materialului- banilor... in loc sa apreciem sinceritatea, iubirea...

O floare-i prea putin,
O suta….sunt prea multe,
Ia-mi inima cu tine
Ce dorul sa-ti asculte.

Simbolul primaverii
Sa il pastrezi mereu,
Ca-ti va aduce aproape 
Iubirea sufletului meu.

Martisor de la taticu

Cand o privesti « Ea » nu are valoare,
Dar este cheia sufletului meu,
Cu ea Tu vei deschide orice « incuietoare »
Caci este darul Tatii, ce te-a iubit mereu.

Ea este « harul », ce-l mostenesti din mine
Si binecuvantarea, ce drumul ti-a deschis,
Pe care-ai mers o vreme si, cel care mai vine
Il vei strabate sigur, e singurul meu vis.

Mama face cozonac

Mama face cozonac
Cu stafide şi cu mac.
Aluatul bun dospeste,
Sara sta şi il priveste
si o roaga pe mamica
Sa ii dea doar atatica
Aluat, cat o margica.
Ursuletului Costica
Sa ii coaca-ntr-un capac
Rumenit, un cozonac!

TE IUBESC MAMICA MEA

Te iubesc mamica draga,
Te iubesc atat de mult,
Ca ai ochii ca o fraga,
Vocea-ti dulce ti-o ascult.

Al tau zambet ma-nfioara,
Vorba-ti blanda ma alina,
Bratele ce ma-nconjoara
Imi fac dragostea deplina.

Te iubesc marita mama,
Mai mult ca orice pe lume,
Glasul tau si-n vis ma cheama
Sa fiu mandra de al tau nume.

IN GRADINA LA BUNICA

La bunica în gradina,

Sub o blana de zapada

Cine credeti c-a iesit

Si lumina vrea s-o vada?

E un palc de ghiocei

Curajosi si veseli tare,

Au pe frunze clopotei

Si zambesc cand stau la soare.

Fara un buchet promis

Am intrat plangand in casa.

Nu-i asa c-o sa ma ierti

Ca n-ai ghiocei pe masa?

N-am putut sa-i rup bunico,

Erau mici si s-au rugat

Sa-i mai las vreo doua zile

Sub zapada, la iernat!

Meseria de bunica

Nu-i usor sa fii bunica, trebuie sa uiti ca esti mama, trebuie sa vrei ce este mai bine pentru nepotul tau, inainte de a vrea ce e mai bine pentru copilul tau. Se schimba cumva prioritatile. Numai bunicii egoisti pun inaintea nepotului copilul lor.

A fi bunic este si ciudat, si minunat. Poti sa te bucuri de copii fara sa te simti responsabil pentru ei. Esti degrevat de greutatea tuturor crizelor de dezvoltare si de deciziile majore, si esti in acelasi timp in mijlocul lor.

Treaba ta este sa privesti, sa te minunezi, sa admiri, sa iubesti si totusi sa stai intr-un plan secund si sa speri, sa te bucuri, si sa te rogi. Iti poti aroga fara rusine meritul genetic pentru talentele sau frumusetea copilului, prin clasicul “imi seamana”, si nimeni nu va indrazni sa te contrazica.

Exista si o parte mai putin usoara a acestui rol - cum sa nu intri in conflict, cum sa faci sa fii acolo si totusi sa nu deranjezi, sa sfatuiesti fara sa sune a critica. Ca bunica, am observat ca sfaturile, chiar binevoitoare, pot fi primite ca cele mai dure critici, si e normal - si eu simteam la fel cand am devenit mamica (dar uitam, nu-i asa!?), mai ales daca veneau de la soacra-mea.

Nici un bunic nu vrea sa fie exclus din viata nepotilor lui, dar se afla de multe ori in situatia asta din cauza a ceva ce a spus sau a facut la un moment dat.

Daca imi permiteti, as vrea sa tineti minte cateva reguli care mie mi-au facut viata usoara:

• Nu da sfaturi necerute - cel mult spune ceva de genul “la mine chestia asta a functionat”, si conteaza pe incheierea: “Dar medicul ce ti-a recomandat?” 
   
• Petreceti timp doar tu si copilul. Citeste-i o poveste, faceti un desen, un puzzle, jucati-va cu papusile sau masinutele, mergeti in parc; nu ii povesti la nesfarsit cum il tineai tu in brate cand era mic sau cum ati petrecut odata in oraselul copiilor: nu ii creezi amintiri, ci numai plictiseala. Daca vrei amintiri, creeaza-le in prezent, jucandu-te cu el. Fa-te dorit. 
   
• Lauda-ti copiii cand vezi ca fac lucruri bune cu nepotii tai - aprecierile tale au valoarea aurului. Daca ii critici, sa nu iti imaginezi ca vei schimba ceva, ci doar te faci neplacuta. Asta nu inseamna sa nu semnalizezi daca ceva nu ti se pare in regula, ci sa le recomanzi consultarea medicului sau psihologului. 
   
• Daca esti mama taticului, nu uita ca ai fost si tu nora, de aceea poarta-te cu nora ta cum ti-ai fi dorit sa se poarte soacra ta cu tine. - Nu te baga sa ajuti decat daca ti se cere ajutorul. Am o prietena care ii spunea nurorii ei ca se bucura ca o ajuta mama ei, ca ea e bolnava si nu ar putea, dar in final intreba: “Vrei sa te ajut?” (era un fel de “Nu-i asa ca nu vrei”?), si dupa ce primea raspunsul asteptat - nu -, se ducea la fiul ei si ii spunea: “M-am oferit sa va ajut, dar nevasta-ta a spus ca nu are nevoie”. Ce convenabil! 
   
• Nu-ti impune vizitele la copii, sau pe cele ale copiilor la tine, lasa-te dorit si vei avea surprize placute!
• De retinut

  53% dintre bunici isi vad nepotii mai rar decat o data pe luna, dar asta nu inseamna ca nu pot avea o legatura stransa cu nepotii lor.

  Cheia unei relatii stranse cu nepotii este existenta unei relatii de respect si dragoste cu parintii acestora.

  Uneori, bunicii nu stiu cum sa se implice, astfel incat sa nu incurce; de aceea e bine sa le spunem ce se asteapta de la ei.

  Se spune ca singurele jucarii cu care copilul se poate juca fara restrictii, la orice varsta, sunt bunicii. Si chiar asa este...

  
  
  Sursa:www.babyonline.ro

BUNICA

Cu parul nins, cu ochii mici

Si calzi de duiosie, 

Aieve parc-o vad aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus.

Din zori si pana-n seara;

Cu furca-n brau, cu gandul dus, 

Era frumoasa de nespus

in portu-i de la tara...

Cata la noi asa de bland, 

Senina si tacuta;

Doar suspina din cand in cand

La amintirea vreunui gand

Din viata ei trecuta.

De cate ori priveam la ea, 

Cu dor mi-aduc aminte

Sfiala ce ma cuprindea, 

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte... 

SARBATOAREA PRIMAVERII

Ultima ninsoare-a prins sa cearna

Fulgul moale-a sarutat tapsanul, 

Mama, cand nici nu-mplinisem anul

Tu mi-ai aratat intaia iarna.

Mi-ai purtat manuta peste nea

Ca sa simt ca-i moale si e buna

Si-ai privit cu mine, impreuna

Turturii ca un tais de stea.

Toate anotimpurile-apoi

Rand pe rand le-ai colindat cu mine

Ca sa-nvat mai iute si mai bine

Mandrele privelisti de la noi, 

Si-n casuta mintii sa incapa

Bogatia atator intelesuri, 

Cate salcii se rasfrang in ape, 

Cate spice se indoaie in sesuri.

Tu, intaia mea invatatoare 

Cu povete drepte calea-mi sEmeni

Si ma-ndemni spre dragostea de oameni

Ca spre cel mai drept dintre izvoare.

As dori sa te iubesc mereu, 

Sa-ti mangai cu mana mea cea mica

Bluza mirosind a levantica, 

Mama, cand ma strangi la pieptul tau.

Ultima ninsoare-ncarca merii

Dar curand ce plini vor fi de floare!

Martie mamico, sarbatoare!

Sarbatoarea ta si-a primaverii! 

RUGAMINTE

Mama draga, te iubesc

Nu ma bate cand gresesc

Eu sunt mic, neastamparat

Nu-mi dau seama de ce fac!

Ia, adu-ti tu bine-aminte

Parca tu erai cuminte??

Cate pozne ai facut

Mama ta nu te-a batut!!

GAND....

IUBESTEEE.....

click to create your own

Urare

click to create your own