Miracolele se intampla in fiecare zi insa din pacate suntem atat de ocupati incat nu le observam, si ele trec pe langa noi fara ca sa bagam de seama.
Stateam zilele trecute cu fiica mea Karyna de vorba:
Ea: -- Mami roaga-te pentru tatal tau!
Eu: --Doamne te rog ai grija de taticul meu!
Ea: -- Dar ce taticul tau e la Doamne?
Eu: -- Nu. Taticul meu e tataia al tau.
Ea: -- A... ( si fiind un pic incurcata )... roaga-te pentru taticul tau.
Eu: -- Pai nu m-am rugat acum?
Ea: -- Nu asa... roaga-te cum trebuie!
Eu: -- Doamne fa-i viata fericita tatalui meu.
Ea: -- Asa!
Dupa cateva clipe mi-a sunat telefonul, cine credeti ca era? Taticul meu. Poate ca pentru unii asta nu e cel mai bun exemplu de miracol, dar pentru mine a fost o coincidenta mult prea mare ca sa o privesc altfel.
De obicei vorbesc cu mama mea, cu tata destul de rar si asta pentru ca imi povesteste mama ce face.
Miracolele sunt la tot pasul - o vrabiuta care ciripeste, un boboc de trandafir care se deschide, un copil care rade, un apus de soare... suntem inconjurati de miracole dar am uitat sa ne bucuram uneori de ele pentru ca ni se par perfect normale, insa fara Dumnezeu nimic din toate acestea nu s-ar intampla!
E minunat sa te opresti o clipa din tot ceea ce faci si sa admiri pentru un minut frumusetea care te inconjoara, iubirea pe care o primesti de la ceilalti,implinirea pe care o simti atunci cand esti tu cu tine si cu gandurile tale.
Va multumesc ca ati trecut pe aici si mi-ati citit gandurile! Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Va doresc o luna plina de iubire, pace si cat mai multe miracole!
