Cantec de iarna

Esti atît de frumoasa, iarna! 
Cîmpul întins pe spate, lînga orizont, 
si copacii opriti, din fuga crivatului… 
Îmi tremura narile 
si nici o mireasma, 
si nici o boare, 
doar mirosul îndepartat, de gheata, 
al sorilor. 
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna! 
Si nu trece nimeni 
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru 
si gîndul creste-n cercuri 
sonorizînd copacii 
cîte doi, 
cîte patru.