LA MULTI ANI! tuturor ce poarta numele acestui sfant...
luni, 30 noiembrie 2009
marți, 24 noiembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
Scrisoare adresata de Al Vlahuta fiicei sale Margareta
"Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, - sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu pentru ca mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea... al doilea, de! norocul si celelalte "pere malaiete", care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire s nici o putere, pe cand fericirea, aevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-a iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti. Atatia cati merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se'ngrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa sti doar ce vrei. Si vad c-ai inceput sa sti si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat.
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te nainsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi "Uitati-va la mine!". Dar, mai ales asvrea sa sriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta, a carei amintire te-ar putea fae vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelehi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag,
A. Vlahuta
Cand ai implinit saptesprezece ani."
Ii multumesc din tot sufletul scumpului meu nan Jenica, care mi-a trimis aceasta minunata scrisoare si mie cand am implinit 17 ani. Am pastrat-o si o voi pastra cu mare grija... Am scris-o aici pentru ca mi se pare foarte deosebita si vreau sa o impart cu toti cei care viziteaza blogul meu. Va multumesc ca existati si va faceti timp sa cititi sau sa spicuiti ceea ce scriu eu aici.
duminică, 22 noiembrie 2009
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
vineri, 20 noiembrie 2009
joi, 19 noiembrie 2009
De rupi....
De rupi o coarda de vioara,
Ea geme... moare tremurand.
O alta coarda ii ia locul
Si-auzi vioara iar cantand.
Dar daca cu durere adanca
In coarda inimi lovesti
Ea geme lung... si-o viata-ntreaga
Nu vei putea s-o-nlocuiesti.
In viata ne despartim de lucruri si fiinte dragi care ... o data cu trecerea anilor devin amintiri... Trecem prin clipe bune sau prin clipe rele...dar mergem inainte caci asa ne este firea...dar oare nu ar trebui sa incercam sa-ndepartam ce ne raneste? Oare chiar nu avem nici un control? suntem doar marionete???? Astept uneori o vorba buna, dulce ..si in zadar o tot astept... nu pare sa apara....
marți, 17 noiembrie 2009
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum
Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti... Iarta-i, oricum. Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse ...
Fii bun, oricum.
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum.
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum.
Ceea ce construiesti in ani altii pot darama intr-o zi...
Construieste, oricum.
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine, oricum.
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu... N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.
duminică, 15 noiembrie 2009
Un fel de declaratie...
"Problema nu e de a sti ce-i de facut, ci de a sti cum sa te simti diferit si de a sti sa fii astfel si dupa aceea."
"Constiinta este facultatea de a vedea o cafetiera si de a auzi pasarile cantand in felul tau, iar nu asa cum ai fost invatat"- Eric Berne
"Se va ivi intr-o buna zi o faptura cu privirea atat de adevarata, incat realul o va urma."-Joe Bousquet
"Ca sa se depene romanta
Unul din doi va trebui sa inceapa
Al adevarului joc mare
Zdrobind pana in maruntaie
Stravechi de ura si radacini mocnite
Crescute din lacrime inabusite."- M.J. Marchat
"Sa indraznesti sa-ti propui ceea ce e bun pentru amandoi, refuzand sa participi la lipsa de apetit a celuilalt si in acest fel sa te privezi si pe tine."
Suntem raspunzatori de ceea ce ni se intampla, iar nu de ceea ce dorim sa se intample."
"A imbatrani impreuna nu inseamna sa adaugi ani vietii. ci viata anilor."
"Sa inveti sa-ti vorbesti tie insuti, ca sa-ti auzi in sfarsit propiul cuvant"
"Nu lua asupra-ti, intruna, ceea ce sunt eu."
"Ma daruiesc tie, dar darul acesta al persoanei mele, mister, se preschimba inexplicabil in darul unui nimic."- Jacques Lacan
"intr-un cuplu, poate ca important nu e sa vrei sa il faci fericit pe celalalt, ci sa te faci pe tine insuti fericit oferind aceasta fericire celuilalt."
Acestea sunt fraze care mie personal imi dau de gandit... care ma fac vad viata altfel...
Marius, alaturi de tine ma simt mai inteligenta, mai vioaie, mai usoara, mai generoasa, mai intreaga. Alaturi de tine ma simt speciala... si stiu ca indiferent ce ne aduce ziua de maine impreuna vom reusi sa zambim... Te iubesc!
Ganduri din carti...
" Cer inapoi cu disperare tot ceea ce-am respins la tine, caci m-ai facut sa descopar ceea ce-mi lipsea."
"Cu ce sa incep? Am atatea lucruri sa-ti spun, sa le urlu, sa le repet la nesfarsit ca sa ti le indes in urechi, incat ar trebui sa vorbesc zile-n sir. Dar cele mai tainice, cele ingropate sub straturi groase de tacere si orbire, cele mai zavorate in adancul neintelegerii, cele mai strivite de spaima si totusi gata sa dea pe dinafara intr-o revarsare angoasa _ n-au vazut niciodata lumina zilei. Si tocmai pe acestea trebuie sa le fac sa iasa si sa se rosteasca, fara ca vorbele sa fie slefuite, potrivite, insiruite-n fraze. E vorba de viata noastra..."
Asa incepe un capitol din cartea "Vorbeste-mi ... am atatea sa-ti spun" - Jacques Salome.
Mi se pare interesant... oare cati dintre noi reusim sa vorbim deschis? sa spunem cu adevarat ceea ce gandim? Oare cate ganduri, cuvinte raman nerostite din cauza ca ne e teama de cum ar reactiona celalalt... oare cati renuntam la visele noastre ca sa nu para prea copilaresti... si le tinem acolo ascunse fara ca macar sa le rostim?
Ne construim pe noi ca oameni - ca personalitati distincte prin alimentarea eului cu ganduri pozitive si o imagine pozitiva despre noi. Trebuie sa putem trece dincolo de teama de a fi judecati sau de teama de a rani , suntem datori fata de noi insine sa trecem si dincolo de tacerile si temerile noastre.
" Sa nu ti socoteala necazurilor, ci mai curand bucuriilor, a placerilor, a elanurilor, sa le lasi sa curga, sa se nasca, sa explodexe."
joi, 12 noiembrie 2009
Un ou mai deosebit.....
Acest ou care arata asa de special este opera sotului meu.... Nu-i asa ca e minunat???
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
AM PLANS DESTUL - de Madalin Vasile Costache
Ochii mei de plans au obosit
Si adesea drumul l-am gresit
Pentru tine atatea in urma am lasat
Sa-nplinesc destinul nostru am sperat
Adio, dulcea mea iubire
C-atat de mult am suferit
Te las ca nu mai am putere
Sa te urmez la infinit
Adio pentr-o vesnicie
Trecutul meu va fi uitat
Eu te-am iubit la nebunie
Tu suferinta-n loc mi-ai dat.
Si adesea drumul l-am gresit
Pentru tine atatea in urma am lasat
Sa-nplinesc destinul nostru am sperat
Adio, dulcea mea iubire
C-atat de mult am suferit
Te las ca nu mai am putere
Sa te urmez la infinit
Adio pentr-o vesnicie
Trecutul meu va fi uitat
Eu te-am iubit la nebunie
Tu suferinta-n loc mi-ai dat.
IUBIRE - de Camelia Voicu
La început a fost o clipă, şi m-am aprins...
în gândurile mele zbura o gărgăriţă.
Erai tu, mă priveai ca pe un foc arzând
punându-mi în suflet un dor ce stă în loc,
apoi te-am pierdut uitându-mă în gol.
Am încercat sa te las unde te-am găsit,
Dar fiecare pas mă duce la tine ca într-un vals;
apari, dispari ca fulgerul în noapte.
Vreau să alerg desculţă prin bălţi de ceară
iar de te găsesc aş vrea să-ţi cad în braţe,
să mă afund în limpezimea ochilor tăi,
apoi să mă laşi să plutesc ca un nor pribeag.
Să mă laşi în lumina lunii să visez cu tine
să-ţi sărut în şoaptă zâmbetul de neuitat
şi să strig că mă faci să plâng de fericire.
Te doresc când mă alinţi şi eu tresar,
când mă ţii de mână şi timpul se opreşte;
îţi simt căldura ce îmi pătrunde în oase
şi rămân vrăjită, respirând o mare iubire.
în gândurile mele zbura o gărgăriţă.
Erai tu, mă priveai ca pe un foc arzând
punându-mi în suflet un dor ce stă în loc,
apoi te-am pierdut uitându-mă în gol.
Am încercat sa te las unde te-am găsit,
Dar fiecare pas mă duce la tine ca într-un vals;
apari, dispari ca fulgerul în noapte.
Vreau să alerg desculţă prin bălţi de ceară
iar de te găsesc aş vrea să-ţi cad în braţe,
să mă afund în limpezimea ochilor tăi,
apoi să mă laşi să plutesc ca un nor pribeag.
Să mă laşi în lumina lunii să visez cu tine
să-ţi sărut în şoaptă zâmbetul de neuitat
şi să strig că mă faci să plâng de fericire.
Te doresc când mă alinţi şi eu tresar,
când mă ţii de mână şi timpul se opreşte;
îţi simt căldura ce îmi pătrunde în oase
şi rămân vrăjită, respirând o mare iubire.
CELEI CARE PLEACA - de Ion Minulescu
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata…
A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe – calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete…
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata…
………………….
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!
AM GRESIT - de Mariana Eftimie Kabbout
Am gresit c-am incercat sa te visez
Si chiar ma-ntreb de ce te mai pastrez
In gandul meu?… In fiecare noapte
Ti-aud ecoul in ascunse soapte
Te pot ierta, dar nu pot in uitare
Sa te ascund… durerea-i mult prea mare!
Si ma tot pierd in somnul ce ma iarta
Ca bantui peste tot cu a mea soarta…
Chiar am gresit ca n-am dorit sa pleci?
Ma urmaresc secundele prea reci
In care asteptam zambetul tau
Ca pe-o lumina a sufletului meu.
Si-am asteptat, dar n-am gasit in vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis…
Poate gresesc ca-ti dau iertarea mea,
Nici nu prea cred ca-ti pas-acum de ea
Ma-ntreb si-acum de ce te mai pastrez
In gandul meu si inca te visez…
Greseala mea a fost ca te-am crezut
Si poate de aceea te-am pierdut…
Cand fericirea ta va fi deplina
Iti voi trimite o raza de lumina
Te va-mbraca-n albastru infinit
Iar eu ma voi ierta ca te-am iubit…
ZADARNIC
O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.
Intoarce-ti ochii-n alta parte
spre altii raza sa-si rasfranga
catand la mine-ar trebui
sa planga.
Tu esti o ramura plapanda
de liliac, de-abia in floare
eu... glas de codru vestejit
ce moare.
O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.
E-aşa de tristă aşteptarea de Cincinat Pavelescu
E-aşa de tristă aşteptarea când ştii c-aştepţi zadarnic!
Şi-aşa de tristă e speranţa când ştii că n-ai la ce spera...
Şi-aşa de jalnică-i chemarea când ştii că nu te poate-aude...
Şi-aşa de grea e resemnarea
Şi-aşa e chinul de amarnic,
Când tot aştepţi, aştepţi zadarnic
Şi ştii că n-ai ce aştepta...
Încât de s-ar găsi cuvinte
Să-exprimi a tale simţăminte,
Să poţi aşterne pe hârtie
Şi suferinţă,
Şi durere,
Şi lacrimile ce-n tăcere
Le verşi amar
Dar în zadar,
În aşteptarea celui care
Nu vrea să vie,
Nici să scrie
Şi nici să ştie
Că tot aştepţi, aştepţi zadarnic ca să vie...
De s-ar găsi cuvinte, zic,
Să poţi aşterne pe hârtie
Această mare tragedie
Ce-unor-ar pare un nimic,
Atuncea s-ar mişca şi munţii,
Şi stâncile s-ar sfărâma;
Şi stelele din cer s-ar rupe,
Şi-oceanele ar îngheţa,
Şi norii s-ar preface-n lacrimi,
Şi toţi vulcanii ar erupe,
Şi lava lor ar arunca
Pe inimile reci ca gheaţa,
Pe sufletele împietrite
Şi pe conştiinţele-ncărcate
De suferinţi pricinuite,
De lacrimi,
Din nopţi nedormite.
Şi s-ar mişca întreaga lume!
La fel un rege ca ţiganul...
Şi ar lăsa din mână tocul
Acel ce scrie;
Şi ciocanul
Acel ce bate;
Şi ţăranul
Ar zvârli din mâini toporul,
Şi mosorul,
Ţesătorul,
Şi-ar merge fiecare
Să-şi găsească acela care
Plânge, plânge şi aşteaptă
-- Tot zadarnic ca să vie
Acela ce nu vrea să vie,
Acela ce nu vrea să scrie,
Acela ce nu vrea să ştie
Că s-ar putea ca încă astăzi
Să se despartă pe vecie.
Şi-aşa de tristă e speranţa când ştii că n-ai la ce spera...
Şi-aşa de jalnică-i chemarea când ştii că nu te poate-aude...
Şi-aşa de grea e resemnarea
Şi-aşa e chinul de amarnic,
Când tot aştepţi, aştepţi zadarnic
Şi ştii că n-ai ce aştepta...
Încât de s-ar găsi cuvinte
Să-exprimi a tale simţăminte,
Să poţi aşterne pe hârtie
Şi suferinţă,
Şi durere,
Şi lacrimile ce-n tăcere
Le verşi amar
Dar în zadar,
În aşteptarea celui care
Nu vrea să vie,
Nici să scrie
Şi nici să ştie
Că tot aştepţi, aştepţi zadarnic ca să vie...
De s-ar găsi cuvinte, zic,
Să poţi aşterne pe hârtie
Această mare tragedie
Ce-unor-ar pare un nimic,
Atuncea s-ar mişca şi munţii,
Şi stâncile s-ar sfărâma;
Şi stelele din cer s-ar rupe,
Şi-oceanele ar îngheţa,
Şi norii s-ar preface-n lacrimi,
Şi toţi vulcanii ar erupe,
Şi lava lor ar arunca
Pe inimile reci ca gheaţa,
Pe sufletele împietrite
Şi pe conştiinţele-ncărcate
De suferinţi pricinuite,
De lacrimi,
Din nopţi nedormite.
Şi s-ar mişca întreaga lume!
La fel un rege ca ţiganul...
Şi ar lăsa din mână tocul
Acel ce scrie;
Şi ciocanul
Acel ce bate;
Şi ţăranul
Ar zvârli din mâini toporul,
Şi mosorul,
Ţesătorul,
Şi-ar merge fiecare
Să-şi găsească acela care
Plânge, plânge şi aşteaptă
-- Tot zadarnic ca să vie
Acela ce nu vrea să vie,
Acela ce nu vrea să scrie,
Acela ce nu vrea să ştie
Că s-ar putea ca încă astăzi
Să se despartă pe vecie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
