Ce e supararea? De unde vine? De ce atunci cand suntem suparati parca nimic nu mai are sens? De ce nu putem fi doar fericiti? Stie cineva raspunsul? Spuneti-mi-l si mie daca il stiti......
Personal cred ca supararea e o stare de tranzitie de la fericire la suferinta, nu sunteti de accord? Nu putem sari dintr-o barca in alta fara sa ne udam... fie chiar si macar un strop... probabil asa e si cu supararea. Ne suparam uneori din lucruri marunte, dar lucrurile marunte ne fac viata frumoasa...Nu? O privire dulce... un zambet daruit din suflet... o floare rupta in trecere de iubit in timp ce va plimbati alene prin parc, si daruita asa instantaneu... sau o floare pe care v-o aduce cand se intoarce seara de la servici...
Un mic gest... poate care pare fara importanta... dar care poate face minuni...
Visam la o viata roz... si atunci cand credem ca in sfarsit "l-am apucat pe Dumnezeu de picioare" trebuie sa se intample ceva... care sa ne arate ca nu e asa cum credem noi... primim o palma care ne trezeste din visare, si ne trezim la realitatea care nu e ce credeam noi ca e...
Sunt ganduri care trec... sunt vise care mor... sunt doar eu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca imi cititi gandurile si ideile! Astept cu mult interes comentariile dumneavoastra!