TRANDAFIRUL

Ai încercat vreodată să desfaci
Bobocul unui singur trandafir?
Te-ai dovedit vreodată-a fi dibaci
Ca să pătrunzi printre petale, fin?

Misterul, arta ce deschide floarea,
E pentru mine-o taină, un secret
Doar Cel ce a creat şi flori şi zarea
Va şti să o deschidă-ncet, încet.

O, cât sunt de nevrednic, de mărunt
În faţa unui mare Creator...
Cum aş putea atunci să cred că sunt
Capabil să-mi creez un viitor?

IMPRUMUT- Amalia Uba

Imprumuta-ma si pe mine
cu un pic de fericire.
spun "un pic" fiindca stiu
ca picaturile de fericire
se masoara in infinituri.
Sa nu-mi spui ca n-ai!
Crezi ca n-am vazut
cand ai ascuns in buzunar
coltul ala de zambet?
Stiu eu ca mai ai rezerve
si e bine sa faci economii,
dar pur si simplu, nu reusesc;
asa sunt eu: risipitoare,
dar iarta-ma
si imprumuta-ma si pe mine
cu un pic de fericire
si am sa-ti inapoiez cu dobanda.

AM CAUTAT IUBIREA...

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta
ca pe un cer de cantec in lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncanta.
Si-am intalnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamant edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: "Ramai, esti prea frumoasa!"
Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa,caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întalnit în cale deodata un drumet.

Si in privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume in ochii nimanui.

Si-a lui e inima mea toata...

DE N-AI FI FOST TU...-G.Uba

De n-ar fi fost dorul,
de ce mi-as mai fi oprit zborul
pe ramura asta de timp?
De ce-as mai fi cantat
daca nu de dor,
cand frunzele
de pe orice ramura
triste si palide mor?

De n-ar fi fost asteptarea
de ce Ti-as mai fi auzit vreodata chemarea?
De n-ar fi fost asteptarea,
banuindu-Ti intoarcerea
de ce as mai fi privit zarea?

Si de n-ai fi fost Tu
de cine mi-ar mai fi fost dor
si pe cine-as mai fi asteptat,
si dupa umbre de nori
de ce la panda-as fi stat?

Si de n-ai fi fost Tu
sa dai un sens
asteptarii si dorului meu,
de ce-as mai fi fost eu?

ADEVARUL

 
Un proverb recomanda: "Spune adevarul si fugi"! 

Mai bine sa suferi tu din pricina adevarului decit sa sufere el din pricina ta. 

Un adevar spus pe jumatate este o minciuna intreaga. 

Parintii se supara cind copiii spun minciuni si uneori se supara de moarte atunci cind spun adevarul. 

Binecuvintati sa fie dusmanii nostri care ne spun adevarul atunci cind prietenii ne flateaza. 

Adevarul doare, dar ceea ce ne lasa rani adinci este totusi minciuna. 

Uneori este la fel de greu sa spui un adeva r pe cit de greu este sa ascunzi o minciuna. 

Sint unii oameni care nu pot spune adevarul. Unii care nu pot spune o minciuna si multi altii care nu pot face diferenta intre adevar si minciuna. 

Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. 

Nu e atit de important ceea ce nu stiu oamenii, cit este de important ceea ce stiu atit de bine si nu este adevarat. 
Cea mai obisnuita minciuna este aceea pe care ne-o spunem noua insine.  

Omul care este brutal de onest se bicura de brutalite la fel de mult ca de cinste.
Posibil ca mai mult. 

Articol aparut pe www.e-dragoste.ro

Ganduri....

  Ce e supararea? De unde vine? De ce atunci cand suntem suparati parca nimic nu mai are sens? De ce nu putem fi doar fericiti? Stie cineva raspunsul? Spuneti-mi-l si mie daca il stiti......

  Personal cred ca supararea e o stare de tranzitie de la fericire la suferinta, nu sunteti de accord? Nu putem sari dintr-o barca in alta fara sa ne udam... fie chiar si macar un strop... probabil asa e si cu supararea. Ne suparam uneori din lucruri marunte, dar lucrurile marunte ne fac viata frumoasa...Nu? O privire dulce... un zambet daruit din suflet... o floare rupta in trecere de iubit in timp ce va plimbati alene prin parc, si daruita asa instantaneu... sau o floare pe care v-o aduce cand se intoarce seara de la servici...  

   Un mic gest... poate care pare fara importanta... dar care poate face minuni...

  Visam la o viata roz... si atunci cand credem ca in sfarsit "l-am apucat pe Dumnezeu de picioare" trebuie sa se intample ceva... care sa ne arate ca nu e asa cum credem noi... primim o palma care ne trezeste din visare, si ne trezim la realitatea care nu e ce credeam noi ca e... 

   Sunt ganduri care trec... sunt vise care mor... sunt doar eu....

   

Ioana doarme- Victor Hugo

Dulci, ochisorii, mâine si-i va deschide-abia;
În somn, mi-a prins un deget, umplând mânuta sa;
Iar eu, citesc, cu grija ca nimeni s-o destepte.
Gazeta ce ma-njura dând sfaturi întelepte:
La Charenton sa-i duca pe cei ce m-ar citi!
Pe rug sa fie arsa, orisice carte-as scri!
Un ziar invita lumea, cu lacrimi pe pleoape,
Pe strazi sa-mi dea cu pietre, de mine ca sa scape,
Caci scriu un talmes-balmes lugubru, veninos,
În care dracii-n umbra-si tes rânjetul scârbos;
În altul ma boteaza: Apostolul Ghehenii;
Sunt Anticrist, Satana, si plin de-afurisenii;
Sa ma-ntâlneasca-n codru, niciunul nu ar vrea;
Un ins îmi da cucuta; un altu-mi zice: Bea!
Am omorât ostateci; am dat jos Luvrul poate;
Fagaduiesc multimii noi împarteli netoate;
Parisu-n flacari, fruntea-mi roseste, de borfas;
Sunt cel care atâta, dând foc; sunt ucigas;
Dar as fi fost, desigur, mult mai putin sinistru,
Daca-mparatul poate ar fi facut ministru
Pe-otravitorul public ce sunt si asasin!
Asa i-aud cum tipa în jurul meu, hain,
Si numele mi-l striga si-l scuipa, plini de ura;
Copilul doarme însa si-n visul care-l fura,
Bunicule, îmi zice: fii bun si iertator!
Si cu mânuta-i, mâna mi-o strânge, binisor!

Mama mea mult ma iubeste,

Ea mereu ma ocroteste

De Isus ea ma-nvata 

Si imi da buna povata.

Ochii ei sunt un tezaur,

Parul ei e de aur,

Esti frumoasa asa cum esti

Si pe mine ma iubesti.

Bunica-St.O.Iosif

Cu parul nins, cu ochii mici

Si calzi de duiosie,

Aieve parc-o vad aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus.

Din zori si pâna-n seara;

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasa de nespus

în portu-i de la tara...

Cata la noi asa de blând,

Senina si tacuta;

Doar suspina din când în când

La amintirea vreunui gând

Din viata ei trecuta.

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte

Sfiala ce ma cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte...

Rainer Maria Rilke - Cântec de dragoste

Cum sa-mi impiedec sufletul 
  
sa nu-l ajunga cutremurat pe-al tau?
  
Cum sa-l inalt deasupra ta
  
spre alte lucruri, altundeva?
  
O, cum, cum l-as aduna
  
langa ceva pierdut in intuneric,
  
intr-un ungher tacut, strain, neframatand,
  
ce nu se-ndeparteaza
  
cand adancurile-ti luneca departe, unduind.
  
Ci tot ce ne-nfioara, pe tine si pe mine,
  
ne împreuna totusi asa cum un arcus
  
din doua strune-un singur sunet scoate.
  
Pe ce vioara suntem instrunati?
  
Şi ce artist ne tine-n mana lui,
  
cantec cum altul nu-i?  

Doamne, da-mi seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba;

Curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba;

Si intelepciunea sa-mi dau seama care este diferenta.

                                                                                                      Reinhold Niebuhr - Teolog si protestatar american

Citate....

Tinteste catre stele si poate ca vei atinge cerul.- Reinhold Niebuhr

Dragostea nu inseamna a te uita lung unul la celalalt, ci a te uita impreună in aceeaşi direcţie.- Antoine de Saint-Exupery

PRINTESA MEA

Ea e printesa mea, e tot ce poate fi mai bun, mai pur, e totul pentru mine!