Timpul....s-a scurs....e septembrie

Mai e un pic si imi voi tine in brate si a doua printesa care imi va bucura zilele vietii... Sunt mandra ca voi fi mama.... sunt mama unei printese minunate care ma bucura in fiecare zi cu zambetul ei, cu pupicurile pe care mi le ofera asa pur si simplu fara un motiv anume... isi doreste sa vina odata surioara mult asteptata ca sa se poata juca mai mult cu mami ... sper din tot sufletul ca voi sti sa imi fac timp pentru toate si ca iubirile mele nu vor simti nici o diferenta...

A fost o perioada un pic mai grea pentru noi toti, dar mai ales pentru printesa mea caci mami nu prea a putut sa se joace cu ea... nu a alergat cu ea... nu am facut o multime de lucruri pe care ar fi trebuit sa le facem impreuna... dar vom recupera cumva noi timpul acesta.

Timpul s-a scurs... si a sosit si septembrie luna in care trebuie sa facem cunostinta cu o mica printesa... va fi interesant, va fi frumos sunt sigura de asta. Vom fi o familie mai mare si mai fericita! Patutul o asteapta... surioara o asteapta.... toata lumea...

Asteptam sa ii uram bun venit in familia noastra, sa ii oferim dragostea noastra si tot ceea ce putem noi mai bun. Noemy de abia asteapta sa o invete sa se joace :)) sa o cunoasca, sa ii arate lumea minunata a copilariei iar eu ma bucur ca sunt mama lor si ca am ocazia sa ma bucur de aceasta lume minunata alaturi de ele...

E minunat sa fi parinte si sa te poti bucura alaturi de copii tai de copilaria lor. Se spune ca e cea mai grea meserie din lume... oare asa sa fie? sau nu stim noi sa ii vedem partile frumoase? Am auzit o multime de parinti plangandu-se de copii lor, ca sunt obraznici, ca vorbesc urat, ca nu ii asculta, etc. dar oare toate aceste lucruri nu de la noi parinti, pleaca? Cred ca mai intai de toate trebuie sa ne uitam la noi, la felul in care ne comportam cu ceilalti si la cat am invatat sa ascultam cu adevarat. E simplu sa spunem :" Nu stiu ce sa mai fac cu copilul asta" . E adevarat ca e mult mai simplu sa dam vina pe altcineva chiar daca acel altcineva e copilul nostru si singurul model de viata pe care l-a avut in primi ani de viata am fost noi, e mai simplu sa dam vina decat sa cautam cauza, sa incercam sa inlaturam adevarata problema. Eu, personal consider ca este minunat sa fi parinte sa vezi in fiecare zi reusitele copilului tau fie ele mici sau mari ar trebui sa le vanam si sa ii spunem ce mandri suntem ca a reusit, chiar daca e un lucru simplu, banal pentru noi pentru el a fost poate nu greu dar complicat sa reuseasca respectivul lucru (spre exemplu: sa se incalte singur, sa isi lege sireturile, sa astepte sa se aseze toti membri familiei la masa si apoi sa manance etc). Sa ii vezi zambetul pe fata dupa ce reuseste ceva si te aude si pe tine ca parinte ca esti mandru de el este ceva divin... ceva ce nu poate fi exprimat in cuvinte... va doresc sa va bucurati toti de copii vostri si de reusitele lor....