luni, 22 august 2011

Unde am nascut?

Unde am nascut? De ce am ales sa nasc acolo? Cum am fost tratata in timpul si dupa nastere?
Sunt doar cateva intrebari la care voi incerca sa raspund pentru a participa la articolul "Despre nastere" , articol bazat pe experienta mamicilor in maternitati.



Pe Noemy, fetita cea mare am nascut-o acum 4 ani la maternitatea Brasov. Doctorita mea Antonya Livia facea la vremea respectiva nasteri la maternitate. A fost o nastere programata, am nascut normal cu anestezie peridurala dar mi-am dorit foarte mult sa nasc pe 1 iunie, o zi foarte speciala pentru mine, si pentru ca fetita mea era oricum grabita sa vina sa o tina mami in brate am stabilit ca voi face orice, voi sta in pat, nu ma voi agita numai sa se nasca pe 1 iunie... Si dorinta mi s-a indeplinit. . . s-a nascut pe 1 iunie. Joi 31 mai dimineata la ora 7 eram la maternitate pentru a ma interna. Mi s-au facut analize, am fost dusa in salon, si a inceput asteptarea. . . doctorita mea mi-a spus ca va veni seara la ora 22 pentru a imi face un consult si pentru a pune un " balonas" care va provoca nasterea. Vineri 1 iunie la ora 8 mi-a fost rupta apa. . . ma numar printre putinele femei care nasc cu sotul langa ele. . . El a fost cel care m-a incurajat pe tot parcursul travaliului, si pe timpul nasterii. Am nascut la ora 10:30 o minunatie de fetita, pe care insa nu am vazut-o decat la ora 17. Dupa ce am nascut fetita a fost dusa in salonul bebelusilor si eu am ramas in salonul in care am nascut. Pot sa spun ca am avut noroc, caci in tot timpul acesta sotul a stat cu mine, nu am fost singura si conteaza foarte mult sa fie cineva langa tine. Eram si sunt cea mai fericita mamica! La nastere au asistat atat doctorita mea, anestezistul, moasa, o asistenta, doctorul neonatolog si o asistenta de la bebelusi... asta in conditiile in care am nascut in salonul orange, cu sotul langa mine, caci altfel nu e sigur nici ca doctorul ginecolog e alaturi de tine la nastere. Ii multumesc lui Dumenezeu ca am avut parte de o nastere pot sa spun usoara, iar oameni care au fost langa mine s-au purtat frumos! Moasa mi-a adus fetita sa o vad, dupa ce a intrat intamplator in salon si a aflat ca eu inca nu am vazut fetita, si inca sunt in salonul in care am nascut. Dupa ce am vazut fetita, sotul a fost nevoit sa plece, ar fi trebuit sa fie plecat de mult, dar cum ne-au c-am uitat acolo... eu am avut parte de compania sotului si a fost minunat mai ales ca apoi nu a mai putut urca in spital , trebuia sa cobor eu la orele de vizita. Am fost dusa in alt salon dupa plecarea sotului, am avut surpriza de a fi intrebata de asistenta daca urmeaza sa mi se mai puna perfuzii deoarece inca aveam acul in mana. Nu ma pot plange de felul in care au decurs urmatoarele zile in spital, am stat pana luni. Mancare imi aducea sotul, pentru ca nu mi-a placut niciodata mancarea de spital. . . Mergeam din trei in trei ore la fetita sa ii dau sa pape. Nu vreau sa ma laud dar am pus-o la san de cum m-am dus la ea, si nu am avut probleme cu suptul. Cat am stat in maternitate i-am dat si supliment pe langa san, dupa ce am ajuns acasa i-am dat doar san, si am alaptat-o pana la varsta de 1an si 11 luni. Asistentele in general s-au purtat frumos fara sa le bag in buzunare, fetita era schimbata si curata de cate ori mergeam la ea. Nu am gasit-o niciodata murdara, sau mai stiu eu cum. Luni la externare am avut mici probleme deoarece doctorita mea era plecata din localitate, dar imi spusese ca va lasa foaia mea de externare numai ca asistentele nu o gaseau... asa ca ajunsesem la ciudata situatie in care fetita mea era externata si eu nu. Intr-un final insa s-au rezolvat toate si am plecat amandoua acasa.





Pe Karyna am nascut-o insa la clinica Eva din Brasov. Motivul? Doctorita mea doar acolo mai face nasteri. As fi nascut fara ezitare tot la maternitate daca s-ar fi putut. Cum la prima nastere nu a durat prea mult travaliul, si a doua nastere am vrut sa fie tot provocata numai ca fetita mea nu a fost de acord. M-am internat pe 14 septembrie, de data aceasta seara pe la ora 19 . . . M-a consultat doamna doctor si a constatat ca am deja dilatatie de 2 cm, asa ca nu imi mai pune "balonasul" ca risc sa nasc noaptea si era mai bine sa ma odihnesc. Am adormit cu greu desi era liniste in salon caci eram doar doua viitoare mamici. Dimineata mi s-a facut o clisma si am fost dusa in sala de nasteri. Bineinteles si de data aceasta sotul a fost langa mine. Asistentele dragute, veneau si ma intrebau cum ma simt, daca am contractii... Cand am inceput sa nu mai suport durerile mi s-a facut anestezia peridurala si fetita mea a venit la ora 10 pe lume, am tinut-o in brate imediat dupa ce a terminat neonatologul cu ea... aici au asistat o multime de doctori, nu am idee cine cert e ca in momentul nasterii se umpluse sala de oameni. Am fost foarte emotionata cand mi-au pus-o prima data in brate mai ales ca eu inca eram pe masa ginecologica si doctorita avea acul in mana... ;) . La ora 12 mi-au adus-o sa ii dau sa pape. Am mancat si eu, de data aceasta de la ei, caci nu ai voie sa primesti mancare din afara. Am primit o ciorba, si un orez cu o friptura, delicioase, desi sunt mofturoasa la mancare, am mancat, nu mult, dar am mancat. Apoi pe la ora 15 am fost dusa in salon, inca nu se eliberase din cauza asta am fost dusa asa tarziu in salon. Dupa ce am ajuns in salon am sunat sa mi se aduca fetita caci imi doream sa o am langa mine. Eram singura in salon si ma plictiseam :) , desi era un televizor nu ma atragea prea tare. Mi-a fost adusa si a stat cu mine pana la ora 21 cand a venit asistenta sa o ia la baie si la somn in salonul bebelusilor deoarece era prima noapte am zis ca e mai bine sa doarma in salonul bebelusilor sa pot sa dorm si eu. Dimineata la ora 7 a venit doctorita mea si am intrebat-o cand plec acasa, si dupa ce m-a consultat a zis ca din punctul ei de vedere pot sa plec acasa daca ii da drumul si bebelusului. La ora 8 au venit la vizita alti doi docori care si-au dat si ei acceptul plecarii mele acasa. Toata lumea stia ca vreau sa plec acasa. Mi-au adus fetita sa o imbrac sa plecam acasa. Astfel incat la ora 10 joi 16 septembrie eram acasa.





  • Am avut parte de doua nasteri destul de usoare alaturi de omul pe care il iubesc enorm de mult. Personal cred ca nu conteaza foarte mult unde nasti maternitate de stat sau clinica privata important este sa te intelegi bine cu doctorul care te asista la nastere sa ai incredere in el si sa ai suport moral langa tine. Mie mi-a prins tare bine strangerea de mana a sotului si mangaierile lui. La maternitate mai mult ca sigur nu mi-ar fi dat drumul acasa a doua zi... insa si la maternitate si la clinica lucreaza oameni... si nu trebuie sa uitam ca sunt oameni ca si noi cu problemele lor, cu vietile lor... si raspund in acelasi mod in care sunt tratati... Daca le zambesti si ei iti zambesc la randul lor, daca le vorbesti frumos asa iti vorbesc si ei. . . sunt oameni si mai si gresesc, mai au si zile proaste . . . eu insa am fost multumita cat de cat de cum am fost tratata si de cum mi-au fost ingrijite fetele. Nici nu am avut asteptari foarte mari, stiam ca zilele petrecute in spital sunt putine si voi ajunge din nou acasa unde sunt inconjurata de iubire. Am auzit comentarii despre hainutele copiilor in spital, da erau vechi dar erau curate... si cred ca asta conteaza cel mai mult. Sa fie curate nu conteaza ca erau vechi, e de inteles, la cati copiii se nasc de unde atatea hainute noi? Si apoi nu le-a imbracat o vesnicie...




Va multumesc pentru vizita si va mai astept!